„Neamul tracilor este cel mai numeros, după cel al inzilor (cei care locuiau la Indus). Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotința mea. Dar acest lucru este cu neputință și niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceștia slabi”.
(Herodot, „părintele istoriei”, apr. 2500 de ani în urmă)
Este ca un blestem care ne urmărește de peste 2000 de ani. Pe parcursul multimilionarei istorii stră-strămoșii noștri au avut de pătimit din cauza că nu au fost uniți (poate cu excepția perioadelor lui Burebista și Decebal când, uniți fiind, i-au impus pe puternicii lumii (romani-n.n.) să-i respecte). Și astăzi se aud aceleași constatări: „Unioniștii nu se pot uni între ei, cum pot să facă unirea cu România. Și asta e bine” spunea deunăzi la un post de televiziune kremlinezul socialist Gh. Novac. Are dreptate talimbul. Dacă nu faci unirea între unioniști despre care unire cu Țara poate fi vorba. Desigur, pentru cozile de topor o astfel de stare e bine, e chiar foarte bine. Nestingheriți de nimeni pot face orice. Dar oare bravii noștri lideri de partide de dreapta nu înțeleg acest lucru: dezuniți sunt foarte bine pentru kremlinezii socialiști, devin subiectul glumelor lor de prost gust. Să fi pierdut ei completamente elementarul simț al realității, al elementarei demnități (niște derbedei analfabeți dar obraznici își șterg picioarele de ei la diverse emisiuni televizate), capacitatea de a valorifica cele peste 30% din potențialul unionist acordat cu atâta generozitate de electorat. Fiind numeric majoritari în Basarabia cu circa 82%, dintre care peste 30% de unioniști, românii moldoveni de parcă nici n-ar exista. Kremlinezul Dodon îi numește minoritate etnică. Puținii alogeni susținuți de o masă de cozi de topor și rătăciți, conduc în continuare turma. Dreapta unionistă organizată în partide practic nu există. Timp de peste 25 de ani acest segment a fost permanent bântuit de diverse războaie fratricide: de la frontul popular îngropat de trădătorul Iu. Roșca care se lupta împotriva tuturor cu gândire românească, până la Partidul Liberal de astăzi care se luptă și el cu toți „trădătorii liberali” de pe dreapta. Nu mai ajung forțe să se lupte contra dușmanilor adevărați.
Un barometru al existenței și activității unui partid este cum și cât se vorbește, se scrie despre el. Despre PSRM, așa numitul partid de opoziție, și liderul lui neformal Dodon se vorbește mult. Într-un fel î-i invidiez pentru organizarea bună care lipsește partidelor de dreapta. Despre PCRM acuma aproape că nu se vorbește. Deci, acest partid practic nu mai există, locul lui pe stânga ocupându-l PSRM. Pe segmentul de centru la începuturi se plasa PSDM cu Oazu Nantoi în frunte, despre care acuma nu se mai aude nimic. Deci, de facto nu există. Locul lui l-a ocupat PD, partidul puterii, despre care se vorbește și se scrie mult, fapt ce demonstrează, de asemenea, că există cu toate coțcăriile pe care le-a comis pentru a ajunge unic partid de guvernământ. Despre PLDM, cel mai puternic altă dată, după PCRM, partid din ultimii 20 de ani, astăzi practic nu se mai vorbește nimic. Însă pe acest segment au apărut formațiunile PAS și PDA despre care se scrie și se vorbește mult. Chiar dacă este unul tânăr partidul PAS are un lider integru, destul de dinamic (a se vedea ultimele vizite la Bruxel și în SUA) și credibil (cele peste 48%, oficiale dar în realitate mai multe vorbesc despre aceasta). Continue reading „Valeriu DULGHERU: Blestemul care urmărește dreapta în Basarabia”
„Hotarele Rusiei nu se termină nicăieri”
Domnule VIERU, dormi în pace,/ Casa părintească încă e,
”Aţi sărăcit o ţară-ntreagă, / Nici dracul să n-o mai dreagă / Şi din privatizări cu fumuri /Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!/Dar cum să faceţi voi vreun drum / Când urma voastră e doar scrum? /La tâlhării vă strângeţi roi! / Blestem, blestem, blestem pe voi!”
”În vremea putredă și goală / Pe mine, frate, cum să-ți spun,
Prezența la vot a fost mult sub limita necesară, cu mult mai mică decât în alegerile din 2015 (de aproape trei ori!). Astfel, la urne s-au prezentat 110502 de persoane, ceea ce reprezintă doar 17,53% din alegătorii incluși în listele electorale, sau aproape de 2 ori mai puțin decât era necesar pentru ca referendumul să fie declarat valabil. Această cifră este cu 22% și, respectiv, aproape cu 40% mai mică decât au reușit să obțină la alegerile locale Zinaida Greceanâi în 2015 și Igor Dodon, în 2011. Este un record negativ al stângii. Un alt record negativ ține mai mult de forțele politice de stângă, socialiștii obținând o prezență foarte redusă chiar și în comparație cu eșecul forțelor de dreapta în cadrul referendumului boicotat în mod similar din anul 2010, la care au participat 30,29% din alegători. Și asta în pofida susținerii totale din partea lui Putin (financiare, logistice, informatice). Bășica ruso-socialistă Dodon s-a dezumflat. În pofida reticenței unora față de D. Chirtoacă, față de liberali, în general, omul de rând nu s-a lăsat păcălit de grangurii socialiști prin tonele de maculatură socialistă pro referendum, prin sutele de banere împrăștiate prin tot orașul, prin spoturile publicitare pro referendum difuzate la fiecare oră atât de cele două posturi de televiziune ale lui Dodon (NTV și AccentTV), dar și de duzina de posturi rusești (RTR, Zvezda, Mir24 ș.a.). S-a observat și încercarea kremlinezului Dodon (De fapt, nu a lui. Nu este el capabil de a țese scenarii atât de sofisticate! E meritul gloatei de polittehnologi ruși trimiși de Putin pentru a-l asista pe Dodon) de a prezenta lucrurile astfel că toți cei care au boicotat referendumul s-ar afla în buzunarul lui Plahotniuc. Nu ia ajutat!
Tocmai așa procedează acum dreapta basarabeană. Dușmanul Dodon ocupă poziție după poziție, a intrat deja în odaie, iar dreapta basarabeană se piaptănă. Există pericolul real ca în a. 2018 Dodon să repete ”isprava” lui Voronin din 2001 când alegătorii i-au acordat 50 de mandate, alte 21 mandate fiindu-i aduse pe talger de ”generoasa” opoziție malefică și infantilă. Iar cei de pe dreapta stau liniștiți, se ciorovăiesc între ei cine e primul și mai vechi unionist, cine e mai mare unionist.