Sofia Doina GAVRILĂ: Prețul

Prețul

 

Trotuare lunecoase,
umede, pline de
zăpadă așternută
peste conștiințe,
pomi desfrunziți
dând imagini nude,
polei haotic așezat
peste firele de iarbă
încă negerminate,
gânduri ucise înainte
de a se naște,
amalgam de chipuri,
priviri și zâmbete,
din păcate false,
toate împreună
într-un coctail de
oferte, la preț redus,
pe care viața ni-l oferă
aparent gratis, însă
incredibil de scump…
ești gata să plătești prețul
pentru clipa trăită?
sau încă ai dreptul
să negociezi cu viața,
câtă lumină să mai primești
până la căderea întunericului
veșnic….

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

2 ianuarie, 2019

Sofia Doina GAVRILĂ: Între noi

Între noi

 

Între noi este atâta tăcere,
Încât și noaptea a amuțit,
Între noi este atâta durere
Și-atâta dor neîmpărtășit…

Între noi, doar îngeri cântă
Și luna privește cu mirare,
Bătăile inimii, ea le ascultă,
Cum se unesc din depărtare.

Între noi este doar infinitul
Și cerul înalt cu mii de stele,
Soarele cu întreg răsăritul
Și gândurile noastre rebele…

Între noi se trec anotimpuri
Ierni grele și veri secetoase,
Mor în crisalide mii de fluturi
Frângându-și aripile de mătase.

Între noi doar raze de lumină
Mai străbat întunericul nopții,
Cerul ne absolvă de orice vină
Răstignindu-ne pe crucea sorții.

Între noi este doar un cuvânt
Un blestem sau un legământ…

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

1 Decembrie, 2o18

Sofia Doina GAVRILĂ: Unește-ți sufletul cu cerul

Unește-ți sufletul cu cerul

 

Unește-ți sufletul cu cerul
Sfințindu-te printr-o iubire,
Ecouri de gânduri cu eterul
Încătușate spre consfințire.

Unește-ți inima cu luna,
Dacă soarta te va îndepărta,
Ea te va călăuzi întruna
Spre adevărul din inima ta!

Unește-ți sufletul cu zarea,
Culegând din lumina zorilor
Dorul fierbinte… și durerea
În ceața deasă-a depărtărilor.

Unește inima cu altă inimă
În două comete căzătoare,
Din rouă, culege o lacrimă,
Și fă din iubire sărbătoare.

Unește sufletul cu Dumnezeu
Durerea toată, doar el o știe,
Pe altar, în inimă, vei fi zeu,
Iubirea… doar eternă poezie.

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

22 noiembrie, 2o18

Sofia Doina GAVRILĂ: Țara „pierdută”

Țara „pierdută”

Edelweiss

 

Nu știți unde mai este o țară
Noi îi spunem patrie, cu dor
Frumoasă, ca o primăvară,
În care acum speranțele mor?

Nu ați văzut și niște codri?
Azi în ei, viețuitoarele plâng,
Furați acum de marii lotri
Cu sufletul întinat, nătâng!

Parcă erau și niște fabrici
Trudea mulțimea de norod,
În patria noastră zilnic, aici,
Acum le facem doar prohod!

Cândva o cloșcă cu pui de aur
Ciugulea pe-al nostru pământ,
Și-aveam atunci și un tezaur
Azi doar pământ pentru mormânt.

Mai erau și oameni zâmbitori
Cu fețe radioase, calde, senine,
Devenit-am popor de gânditori
Purtând toți grija zilei de mâine.

Care prestidigitator înzestrat
Făcut-a toate astea să dispară?
Suntem un popor veșnic damnat
Să purtăm pe umeri grea povară?

Voi sunteți un neam ales români,
De Dumnezeu, mereu viteji să fiți,
Ne cheamă glasurile din străbuni,
A sosit timpul să nu mai dormiți!

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

5 noiembrie, 2o18

Sofia Doina GAVRILĂ: Și dacă…

Și dacă…

Edelweiss

 

Și dacă azi, noi am semnat, un pact
de tristă amintire,
și dacă de mult, tu ai renunțat
la tot ce însemnă iubire,
lumea nu se sfârșește aici, speranța
în lume încă există,
degeaba te-nchizi într-o lumea a ta
întunecată și tristă…
cerul deasupra-mi va ninge diafan
gânduri cernute în van,
corolă de petale de dor,
închise în sipet de argint,
frânturi de inimă rănită
care nu m-au învățat, cum să mint…
și dacă mâine nu va mai fi,
măcar am învățat verbul a iubi,
și te deplâng, cu lacrimi secate
când nu iubești, pornești spre moarte,
căci axa lumii se sprijină-n iubire
și dacă nu poți să mai iubești
în suflet porți doar durere și amăgire!
Și dacă vrei să mai poți trăi
o clipă unică de extaz… învață a iubi!

––––––––––

Sofia Doina GAVRILĂ

29 octombrie, 2018