Radu Dan Alexandru: Epistolă către strămoșul Ion Pillat

EPISTOLĂ CĂTRE STRĂMOŞUL ION PILLAT

Către tine ”Alesul” îți scriu a mea epistolă,
Şi îți spun că pe când ”Corabiile din port plecat-au căte una”,
”Pe mării păgâne” atunci mi se întâmplă să apară din cer Un sculptat ”Zeu marin” pe numele ”Lui Atlas”,
Parcă semăna cu un ”Basorelief” ce emana acea ”Mreaja”,
Prin ”Lumina” pe care o tot o dădea.

Atunci toată marea îşi deschise ca ”In strană” aripile ,
Ca să-mi poată trece”Ispita frumuseții”, ”Delfi”,
Şi să-mi poată ajunge mai rapid la iubirea ei ”Centaurul ”Arthemis”,
Ce mi-o aştepta să-i poată da amorul, trece de pe partea cealaltă a unui „Țărm sudic”,
Pe celalalt țărm nordic să-l vadă pe el să-i redea iubirea cea dragă
Pe care cu atăta ardoare mi-o dorea.

Şi ajungând în brațele sale îmi începu o dragoste ce nu s-a mai văzut,
Încât ”Tacerea”dintre ei mi s-a spulberat spunându-şi ”Zile şi nopți”
Ceea ce simte prin iubirea lor, parcă mi- era pictată cu acea ”Acurelă” a cerurilor,
Ce îmi încăntă şi îmi fascinează prin ”Limpezimi” mereu adesea dulcea privire,
Printr-o magică şi de o caldă,fericită al
albastrului zâmbire,
Ce îmi va căuta să mi te ducă către un ”Răsărit de soare” simțind a căldurii -mbrățişare.

Pe care ei şi -o- dădeau cănd ”Regăsire” mi s-a produs,
În acea”Seara pe ape”când stăteau privindu-se de departe,
Şi ascultau” Sonetul” acelei bătăi a inimilor prin vântului ce mi-i aduceau mai aproape,
Încât în”Spectrul rozei” îşi vorbeau lăsând”Timpul” să îşi urmeze cursul său,
Până cănd ”Toaca”bătea şi ”Vremea”de a mi se revedea,venea din nou,
Şi atunci îşi dăruiau sărutări pătimaşe al unui dor ce mi frământau.

———————————-

Radu Dan Alexandru

30 octombrie, 2018

–-30.0.2018.––

Radu Dan Alexandru: Epistolă către Ioan Iacob Hozevitul

EPISTOLĂ CĂTRE IOAN IACOB HOZEVITUL

Către tine ”O om!” îți scriu a mea epistolă,
Şi îți mărturisesc printre ”Cugetari scurte”.
Ca ”Odinioară şi acum” îmi va fi ”Săvârşirea Cuvioasei Maria Egipteană”,
Când ”La uşa milostivirii”, ”În brațe părinteşti” ne vom face ”Semnul Crucii” ,

Şi vom căuta prin binecuvântare a rosti ruga Sa,
Cea care ne va uşura de toate păcatele făcute,
Şi de atunci ”Luceferii Ştiinței” ne vor lumina,
Primindu-i atât calzi şi pătrunzători în ființa noastră,

Ne vom simți atât de ușor, prin căldura lor cerească,
Când vom vorbi cu EA ”O! Măicuța Sfântă”,
Prin acea ”Epigramă”rostită doar prin rugă către acea icoană
Şi Domnului Sfânt ii vom închina, acea năframă.

———————————-

Radu Dan Alexandru

28 octombrie, 2018

Radu Dan Alexandru: Epistolă către Arthur Eșănescu

EPISTOLĂ CĂTRE ARTHUR EŞĂNESCU

Către tine”Poetul” îți scriu a mea epistolă,
Şi îți mărturisesc că”Pe -un țărm elenic”,
Când”Țiganca”, „Afrodita” îmi visa…
La un prinț cu ochii albaştri”Visătorii”,

Tocmai atunci mi se făcu minunea,lor
Să-i apară în a sa cale omul pe care-,
Mi-l aştepta cu atâta de multă ardoare,
Încât nu-i venii să creadă ființei sale

Şi ”Lacrimi” de fericire începu să-i cadă,
Încât un „Sonet-O Nordul, Nordul lumilor polare”,
Îmi începe a mi se auzi încet din acea frumoasă departe,
Şi parcă inima dânsei îi tresare tot mai tare,

Văzându-l că apare şi mi-o roagă să-i ghicească a lui viitor mare,
Şi-i spune că ”O sonet visez la Nordul plin cețuri grele”,
Si nu ştiu Doamne!cum aş putea să îmi scap de ele,
Iar ea îi răspunde că doar iubirea te poate scăpa de oriunde,

Şi atunci iubirea dintre ei doi mi se înfiripă,
Şi acele ”Clipe din urmă”îmi încep să mi se disipe,
Lăsând inimile lor să îmi zburde prin acele calde zâmbete,
Pe care şi le dăruie din dragoste.

———————————-

Radu Dan Alexandru

26 octombrie, 2018

––-26.10.2018.–-

Radu Dan Alexandru: Epistolă către Vasile Militaru

EPISTOLĂ CĂTRE VASILE MILITARU

Către tine ”Cerbul cu stea în frunte” îți scriu a mea epistolă,
Şi îți spun că abia începu a mi se înfăptui ”Anul nou”-
Şi atunci ”Ne cheamă pădurea” după de -ale gurii şi ”După mure”,
Atunci veniră la sfat ”Şobolani şi Cotoii”, „Trântori şi albinele”, zgribuliți, de îți era milă,
Să-şi spună păsurile prin acele ”Vorbe cu tâlc”.

Despre ”Nunta cerbului cu vulpea” ce avea să se petreacă într-o ”Primavară nouă”,
Şi începură a-mi vorbi şi despre ”Legea lupului” gri, şi că doar el va trebui să vină,-
Dar pe „Leul şi măgarul” să nu mi-i invite nimeni
-Că mi-ați văzut şi voi cum că ”ne-”Sătululul şi flămândul” îmi umblă, ei, îmi vorbea „O biată mamă” curcă,

Încât şi ”Paianjenul şi viermele de mătase” o aprobară
Că şi ei, se săturară de măcelul de pe afară şi-şi doreau ”Pacea lumii” în a lor țară,
Şi ca nişte”Prietenii” după ore bune ce îmi discutară… aşa îmi şi facură.
Dar până atunci multe se petrecură încât din”Balta racului” mi-au răsărit,
”Cele doua spice” şi mi- au apus demult.

Precum ”Focul şi fumul ”ce mi se stinge în acea răcoare,
Aşa îmi fuseseră şi acele spuse a lor uitate într-un decor,
Ca ”Nuca papagalilor” ce mi s-a stricat lăsată-n acel vânt,
Între ”Ploaie şi Soare ” ce căzut-au p-acest pământ.
Şi-am încălecat pe şa şi v-am spus ”Povestea mea”.

–––––––––––-

Radu Dan Alexandru

23 octombrie, 2018

(Din volumul al X- lea ”CÂNDVA”)