măturând uitarea

*****

am strecurat anii sub cerul plumbuit

mi-au lăsat numai parfumul de muşcate

la-ncheieturi de lacrimi

umerii mi s-au prelins până-n căuşul palmelor

m-am învelit cu abur de pâine

coaptă în cuptorul din mijlocul bătăturii

lipit cu lut şi balegă

Doamne, cum mirosea pâinea scăldată-n must dulce-acrișor!

cum e călăvia din noaptea de priveghi

când mortul stă la poveşti sub boabe de ceară

am poruncit anilor să-şi frângă aripile

să pot rescrie o eglogă a amintirilor

strângând mirarea într-o oglindă

Doamne, cât zbucium ne dăruiește golgota

când măturăm așteptarea

uitând!

.

respirând lumină

.

nu ştiu să mă dezbrac de tine

nici să cobor din acest trup care doreşte să

rămână

îmbrățișat până la moarte…

acum nu mai suntem doi

sângele tău curge prin venele mele

pielea mea s-a dizolvat în oasele tale

respirăm împreună

oricât încerc să mă dezbrac de trupul tău,

nu pot

carnea ta a prins rădăcini în mine

şi-mi e atât de bine aşa…

nu fugi, vei târî şi trupul meu în fuga ta absurdă

nu te ascunde, ochiul meu clipeşte în ochiul tău

ne-am devenit lumină

Petruța NIȚĂ