Petre DIN – Revista Logos și Agape – Revistă creștină de cultură, tradiții și atitudine civică

Zilele trecute am primit de la profesorul Petre Din, un profund istoriograf cu aplicații spre filosofia istoriei, volumul „Primul război mondial-Viața cotidiană și mentalități colective „ , apărut la Editura Napoca-Star, 2019, cu următoarea dedicație: “ Domnule Președinte al Ligii Scriitorilor din România, Alexandru Florin Țene Am onoarea și bucuria de a vă dărui această carte în semn de respect și prețuire pentru modelul de intellectual pe care îl reprezentați în societatea românească. Cu deosebită gratitudine, ss Din Petre, Avrig, 10.09.2019.“

Cartea cu o Prefață semnată de Prof.univ.dr Gabriel Moisa este structurată în 13 capitole, Bibliografie și Summary, are pe ultima copertă câteva rânduri despre autor:”Petre Din este autor a 10 cărți. A publicat 103 studii și articole în difese reviste de specialitate. A participat la 87 de sesiuni de comunicări științifice, naționale și internaționale. În present, Petre Din este cadru didactic la Liceul Teoretic “Gheorghe Lazăr” Avrig”.

În introducerea cărții, autorul, “construiește” un tablou asupra evenimentelor petrecute înainte de Primul Război Mondial, numit în vremurile acelea Marele Război, în timpul luptelor, conturează personalitățile străine și române implicate în acele timpuri și evenimente, locurile geografice unde s-au desfășurat cele mai încrâncenate lupte etc.

Nicolae Iorga autorul a peste 1300 de cărți și a 25000 de studii spunea: “„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.“ Autorul cărții de care facem vorbire face istorie predând-o la elevi și scrie istorie pentru generațiile viitoare.

Sensibilitățile, opțiunile, atitudinile premergătoare Primului Război Mondial ale lui Octavian Tăslăuanu care a militat pentru unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României, sunt abordate cu empatie de autor. TASLAUANU Oct. C, se naște la 1 febr. 1876, comuna Bilbor, judetul Harghita – moare in 22 oct. 1942, București.
Fiul preotului Ioan Taslauanu si al Anisiei . urmează cursurile liceelor de la Nasaud, Brașov și Blaj apoi urmează Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din București.

În acest capitol autorul face o succintă biografie a intelectualului transilvănean.. Octavian Codru Tăslăuanu – contribuţii la cercetarea Octavian Codru Tăslăuanu (n. 1 februarie 1876, om

Octavian Tăslauanu Octavian Codru Tăslăuanu – contribuţii la cercetarea Octavian Codru Tăslăuanu (n. 1 februarie 1876, comuna Bilbor, județul Harghita – d. 22 octombrie 1942, BucuunAcesta a fost unul din reprezentanţii de marcă ai intelectualităţii româneşti care a militat pentru realizarea unităţii şi libertăţii naţionale. Numele său este legat de revista Luceafărul,

Scrierile sale surprind prin sensibilitate, subtilitate şi ingeniozitate. De o incontestabilă valoare istorică şi literară sunt Spovedaniile care evocă mai ales amintiri şi portrete din copilăria şi adolescenţa sa, şi din perioada petrecută la „Luceafărul”. Spovedaniile, încep printr-o descriere plină de sensibilitate a satului său natal, Bilbor: „Am coborît în largul vieţii dintr-un sat aninat pe crestele Carpaţilor.

Un sat frumos, ca-n poveşti”. „Sufletul meu a luat fiinţă în creierul munţilor, departe de mare… De cum am deschis ochii, mi s-au îndreptat spre piscurile munţilor şi spre cerul albastru care se răzima pe coamele lor”. „Cine se deprinde din copilărie să privească spre înălţimi ajunge să aibă predispoziţii spre idealism (…). Aşa am început să-mi dau seama că pe înălţimi se ajunge cu multă trudă şi cu multe primejdii. Viaţa mea de mai tîrziu – care n-a fost decât o necurmată luptă pentru cucerirea înălţimilor – a dovedit cu prisos acest adevăr. Idealismul a rămas temelia lumii mele sufleteşti, oricîte decepţii am îndurat” Acesta a fost crezul său faţă de care a rămas fidel indiferent de greutăţile întâmpinate în viaţă”. Nichifor Crainic scria despre Tăslăuanu că “dispunea de un talent robust și cald, pus în desbaterea prolemelor de cultură ale provinciei de peste munte. Uneori felul său de a judeca indispunea și stârnea discuții aprinse și polemici fără capăt. Dar nu e mai puțin adevărat că viața literară se înviora și îmbogăția prin asemenea discuții.

O altă personalitată, căreia Petre Din îi conturează un medalion socio-politic și literar este Sextil Pușcariu, pedalând mai mult pe anul 1914.Acesta a fost primul rector al Universității clujene, a creat Muzeul Limbii Române și a altor instituții de interes cultural și de cercetare. Cu toate acestea acesta avea o sensibilitate aparte față de “bunul împărat “, în ciuda faptului că acesta era membru titular al Academiei Române.

Un studiu de caz este cel despre Lucian Blaga, în care autorul se apleacă asupra paginilor de istorie despre naționalismul sârb de prin anul 1914.
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu. Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Petre Din, „Primul război mondial-Viața cotidiană și mentalități colective”” →

Al. Florin Ţene

Veniţi privighetoarea cântă…!

Viaţa scriitorului Alexandru Macedonski între realitate şi poveste

Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017

La un interval de un an de la publicarea unui roman de excepţie pentru cultura română, „La braţ cu Andromeda. Viaţa scriitorului Gib. Mihăescu între realitate şi poveste”, Alexandru Florin Ţene este prezent din nou în librării cu romanul „Veniţi privighetoarea cântă……! Viaţa scriitorului Alexandru Macedonski între realitate şi poveste”, Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017. Nici nu s-au incheiat ultimele ecouri ale apariţiei romanului despre viaţa scriitorului Gib. Mihăescu la nivelul mentalităţii oamenilor de cultură români că a şi apărut un nou volum al scriitorului clujean. Trebuie să recunoaştem, că suntem martorii unui adevăr fundamental: Alexandru Florin Ţene nu se supune logicii scriitorului obişnuit, care după publicarea unui volum are nevoie de un timp în care să se decanteze lumea ideilor pure, admirabil descrise de Platon, utilizate în precedentul volum de universal febril al căutărilor ce se vor concretiza în viitorul roman. Domnul Al Florin Ţene este o personalitate remarcabilă a culturii române prin disciplina travaliului liber asumat, prin prolificitatea dimensiunii culturale şi prin implicarea sa ardentă şi pasională în circuitul de valori culturale naţionale şi europene.

Actualul volum „Veniţi privighetoarea cântă…! Viaţa scriitorului Alexandru Macedonski între realitate şi poveste”, publicat de Al. Florin Ţene la Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2017, este un roman care evocă detaliat biografia scriitorului Alexandru Macedonski. Scriitorul, fin narator al evenimentelor socio-culturale şi politice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele două decenii ale secolului XX reconstituie în manieră erudită imaginea fascinantă, seducătoare a societăţii româneşti, care animată de un naţionalism constructiv şi profitând de oportunităţile istorice a obţinut marile deziderate ancestrale ale românilor : cucerirea independenţei naţionale, desăvârşirea unităţii naţionale şi modernizarea socio-economică, instituţională a României Mari, creată în 1918.

Volumul este structurat în nouă capitole, o bibliografie selectivă şi un curriculum vitae, care argumentează dimensiunea creatoare şi trăirile intelectuale ce-i înnobilează viaţa distinsului scriitor clujean, Al. Florin Ţene.

Primul capitol: „Copilăria din mijlocul unei avuţii edenice” evocă cu mult farmec vârsta primei copilării, ecouri ale evenimentelor politice, miturile şi legendele care însoţesc orice copilărie, dar şi primele începuturi poetice ale lui Alexandru Macedonski. Iniţiativa dezrobirii ţiganilor din primăvara anului 1856, decisă de domnitorul Barbu Ştirbei, a generat un efect devastator în sensibilitatea ţiganilor. Nemulţumiţi, ţiganii de pe moşiile generalului Macedonski, tatăl său, s-au adunat în faţa conacului şi i-au solicitat acestuia să nu aplice iniţiativa dezrobirii. În mentalitatea lor, robia le asigura cele necesare traiului. „Ca robi, matale boierule, ne dai toamna cele necesare: un bănicior de mălai, unul de făină, îmbrăcăminte pentru puradei, lemne de foc, de toate! Dacă vom fi dezrobiţi, cine ne mai dă astea?” Atitudinea paternalistă, protectoare a tatălui lui Macedonski s-a manifestat şi în acest context prin aplicarea legii de dezrobire a ţiganilor, dar şi prin asumarea în continuare a dimensiunii salvatorului, ajutându-i material.

Capitolul doi: „Rătăcirea unui enfant prodique prin Evropa” este o binecuvântare a destinului pentru cel care lecturează romanul scris de Al. Florin Ţene. Opera se racordează la nivelul istoriei mentalităţilor colective şi a imaginarului social practicată de Jacques Le Goff, Roger Chartier, Gilbert Durand, practicată şi în spaţiul românesc de Toader Nicoară, Sorin Mitu, Lucian Boia, etc. Acest tip de abordare istorică îşi propune să restituie caracterul oamenilor obişnuiţi şi al personalităţilor istorice, preocupările, atitudinile şi reacţiile acestora confruntaţi cu dificultăţile existenţiale.

Itinerariul lui Alexandru Macedonski prin Europa reprezintă paradigma tinerilor studioşi ce frecventează universităţile europene şi care îşi propun la întoarcerea în ţară modernizarea instituţiilor social-economice şi politice autohtone. Decesul prematur al tatălui său, generalul Macedonski, interpretat ca fiind cauzat de neînţelegerile din perioada mandatului de ministru în timpul domniei lui Cuza, îi creează dificultăţi financiare. Vânzarea unei case din Craiova îi oferă suportul financiar al călătoriei la studii la Viena. În capitala imperiului îi cunoaşte pe Mihai Eminescu şi Ioan Slavici şi este înconjurat de boema vieneză. Neastâmpărul tinereţii îi poartă destinul prin Italia, unde vizitează cele mai importante muzee şi monumente istorice. Călătoriile tânărului Macedonski, căutările sale în domeniul poeziei, decantările lirice corespund perfect ipostazei unui poet în devenire artistică.

Capitolul trei: intitulat „Trezirea conştiinţei de poet” este o etapă semnificativă în devenirea sa ca poet. Talentul poetului este materializat prin publicarea primului volum de poezii „Prima Verba”, dedicat mamei sale, Maria. Acest aflux al ideilor expuse de autor, cu conotaţii despre studiile lui Alexandru Macedonski la Universitatea din Viena, evenimentele politice, debutul său ca poet în revistele Telegraful Român, Oltul sunt decisive în constituirea formaţiei sale artistice. Alte aspecte ale biografiei sale sunt atitudinile antimonarhice materializate prin publicarea unei satire 10 Mai, la 23 mai 1873 în ziarul Telegraful, fapt care îl determină să părăsească ţara. Problemele financiare îi întrerup periplul european şi se reîntoarce în ţară, unde asistă neputiincios la pierderea moşiei şi la decesul mamei sale.

Capitolul patru: „Intrarea în viaţă ca o luptă cu taurii” se înscrie pe aceeaşi linie ascendentă, cu o problematică focalizată asupra vieţii politice româneşti şi în care autorul se impune prin ţinuta ştiinţifică deosebită, prin valorificarea potenţialului său de istoric literar şi prin eleganţa şi precizia informaţiilor inserate în volum. Al. Florin Ţene evocă cu fascinaţia stilului său inconfundabil avatarurile vieţii politice ale tânărului Macedonski. Atacurile vehemente la adresa domnitorului Carol I se înmulţesc, atât în presă cât şi în poezie. Poetul critică afacerea Strousberg, uniunea vamală cu Austro-Ungaria, germanizarea ţării şi guvernul condus de Lascăr Catargiu. Încarcerarea sa la închisoarea Văcăreşti pentru aproximativ trei luni şi jumătate, în anul 1875, achitarea sa de către instanţa judecătorească, deziluzia provocată de faptul că nu a fost nominalizat pe lista de deputaţi pentru Parlament, deşi a publicat sute de articole, a ţinut cuvântări în sprijinul opoziţiei liberale, sunt momente care îl determină la o percepţie mai lucidă asupra semnificaţiilor şi moralităţii vieţii politice.

Continue reading „Petre DIN: Al. Florin Țene – Veniți privighetoarea cântă” →