Zăbrele ale minții sunt ochii
închiși să-i ții mai bine e, cu grijă
când ziua nu se-abate, ci merge înainte…

Iar ale inimilor porți…. urechi;
le-nchidem și pe ele, la fel, din prevedere
să ne rugăm pentru cei morți și cei bătrâni,

să aibă și ei om ce să-i iubească…
un dram de dragoste, a vieții garanție,
fără nevoi de legi și fără ordonanțe. Continue reading „Patrizia VALDUGA: Ochii…” →