Paraschiva CĂRBUNAR: Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene

Iubită poetă, în al tău vers

Cuprinzi neînțelesul vremii mers

Și te întorci mereu cu dor

La obârsie la izvor

La obârșie la izvor!

 

 

Căutând îngusta cărare

A vieții pe acest pământ

Poetă cu suflet de floare

Eu vremurile tale le cânt

Eu vremurile tale le cânt!

 

Porți în suflet meleagurile oltenești

Părinții și grădina casei părintești,

Oamenii din sat pe care i-ai iubit

Pământul natal, prin credință și scrierile tale nemurit,

Prin credința și scrierile tale nemurit!

 

La ”SFÂNTA PRIMĂVARĂ” gândind

La toate dorurile tale

Te-alintă al toamnei soare blând

Copiii și nepoții rând pe rând

Lăsând o floare albă pe-a vieții cărare.

 

Cu versul tău ca arcușul viorii

Strecori în suflete încet

Mângâieri pe dunga înserării,

Tu, suflet duios de poet

Crescut în grădina primăverii.

 

 

În Icoana din Cuvânt

 

Prin perdeaua ochilor  înlăcrimați

Privesc pașii mei, de eternitate ……………….

Doar ochii sufletului meu vreau să mă vadă

Cum străbat pământul din baladă,

Purtând roua în picioare

Pădurea îmbrăcată-n strai de sărbătoare;

Și mâinile plugarilor cu căldura lor

Dând eternitate semințelor;

Plugul, blazonul truditorului de pământ

Culorile spre cer suind

Spre patria visului unind,

Mirosul cerului sfânt

Cu mirosul sfântului pământ,

și râurile sufletului meu

Suind spre Dumnezeu;

Înțelegând cuvintele adânci

Prin omeneasca mea făptură

Din a vieții învățătură,

Și botezul Nemărginirii

Din taina iubirii

Scris în cartea omenirii,

În altarul vețniciei

În iubirea gliei,

În glasul pământului

În lacrima timpului,

În glasul sfânt

În Icoana din Cuvânt!

 

 

Cartea limbii noastre în viziunea cititorilor de excepție

Partea a II-a

 

Cititorul, interesat de valorile limbii noastre literare, cultivate în paginile revistei ”Agora literară”, publicație editată de LRS (Director: Al. Florin Țene, Redactor șef: Iulian Patca), oprindu-se la Poeme însingurate – volum semnat de poeta Titina Nica Țene, își exprimă admirația pentru această poetă remarcabilă care aduce în creația sa idei poetice și limba noastră  armonioasă, exprimând bucuria vieții în mijlocul Naturii, măreția arhitecturală și eternitatea  ei, Continue reading „Paraschiva CĂRBUNAR: Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene”

Paraschiva CĂRBUNAR: Cartea limbii noastre, în viziunea cititorilor de excepție

Urmele mesajului literar rămân în paginile revistei ”Agora literară” – publicație editată de L.S.R. (Directori – d-l Al. Florin Țene, redactor șef d-l Iulian Patca) prin creațiile  poeților, care scriu cartea limbii noastre, oferind cititorului, oricare ar fi structura psihologică sau intelectuală a cititorului, un spațiu vast de semnificații posibile.

          În ”POEME ÎNSÂNGERATE” poeta Titiana Nica Țene aduce informația  estetică ALEATORIE, ce decurge din structurile afective percepute, decodificând receptorii, pentru a transmite mesajul poetic, purificând și înălțând sufletește prin individualitate estetică, transformând poezia  în cântec, meditând la timpul fără  nume și ireversibilitatea lui:

 ”M-am așezat pe-aceeași bancă

Pe care noi ne-am cunoscut

Și se făcea că suntem tineri

Și amintirea m-a durut.”

(Singurătate)

 

Există cititori care prin sensiblitate și cultură, sondează un text poetic ”până în profunzimile-i tăinuite,  dezvăluind valori inculeate de geniul creatorului, de care el însuși  n-a fost întotdeauna conștient”. A citi bine, spune J. Mourot ”înseamnă a înțelege ce vrea opera, a ști ceea ce a vrut să spună autorul și nu știa că vrea.”

Comentând un emistih – G.I. Tohăneanu spune în Epigonii: ”Văd poeți ce-au scris o limbă …”

E de înțeles că Eminescu relevă nu numai dulceața limbii ci și armonia ei, ”organizarea  ei geometrică în fagure.”

Doamna Titiana Nica Țene impune o poezie a timpului, a esteticii, cu calități de suavitate, de seducție verbală, dominată de sentimentul unei biologii sănătoase:

”Să vină primăvara cu sclipiri de soare

Cerul să-și arunce albastru-n viorea

Vălurească grâul precum o mare

Ghioceii aibă străluciri de nea

………………………………………

………………………………………

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt

Ca o primăvară, când învie toate.”

                   (Sfântă primăvară)

Dorul de inocența copilăriei se dezlănțuie în versuri și stări emoționale:

”Ce mic e tată dealul copilăriei mele!

Mi se părea un munte când eram în sat

Tu mă privești de-acolo dintre stele

Mustrându-mă duios că am plecat”

          (Poezia  – Să uit definitiv)

Continue reading „Paraschiva CĂRBUNAR: Cartea limbii noastre, în viziunea cititorilor de excepție”