Paraschiva CĂRBUNAR: Cartea limbii noastre, în viziunea cititorilor de excepție

Urmele mesajului literar rămân în paginile revistei ”Agora literară” – publicație editată de L.S.R. (Directori – d-l Al. Florin Țene, redactor șef d-l Iulian Patca) prin creațiile  poeților, care scriu cartea limbii noastre, oferind cititorului, oricare ar fi structura psihologică sau intelectuală a cititorului, un spațiu vast de semnificații posibile.

          În ”POEME ÎNSÂNGERATE” poeta Titiana Nica Țene aduce informația  estetică ALEATORIE, ce decurge din structurile afective percepute, decodificând receptorii, pentru a transmite mesajul poetic, purificând și înălțând sufletește prin individualitate estetică, transformând poezia  în cântec, meditând la timpul fără  nume și ireversibilitatea lui:

 ”M-am așezat pe-aceeași bancă

Pe care noi ne-am cunoscut

Și se făcea că suntem tineri

Și amintirea m-a durut.”

(Singurătate)

 

Există cititori care prin sensiblitate și cultură, sondează un text poetic ”până în profunzimile-i tăinuite,  dezvăluind valori inculeate de geniul creatorului, de care el însuși  n-a fost întotdeauna conștient”. A citi bine, spune J. Mourot ”înseamnă a înțelege ce vrea opera, a ști ceea ce a vrut să spună autorul și nu știa că vrea.”

Comentând un emistih – G.I. Tohăneanu spune în Epigonii: ”Văd poeți ce-au scris o limbă …”

E de înțeles că Eminescu relevă nu numai dulceața limbii ci și armonia ei, ”organizarea  ei geometrică în fagure.”

Doamna Titiana Nica Țene impune o poezie a timpului, a esteticii, cu calități de suavitate, de seducție verbală, dominată de sentimentul unei biologii sănătoase:

”Să vină primăvara cu sclipiri de soare

Cerul să-și arunce albastru-n viorea

Vălurească grâul precum o mare

Ghioceii aibă străluciri de nea

………………………………………

………………………………………

Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt

Ca o primăvară, când învie toate.”

                   (Sfântă primăvară)

Dorul de inocența copilăriei se dezlănțuie în versuri și stări emoționale:

”Ce mic e tată dealul copilăriei mele!

Mi se părea un munte când eram în sat

Tu mă privești de-acolo dintre stele

Mustrându-mă duios că am plecat”

          (Poezia  – Să uit definitiv)

Continue reading „Paraschiva CĂRBUNAR: Cartea limbii noastre, în viziunea cititorilor de excepție”