Rondelul trandafirului alb
Cu trandafirul ce în mână țineai,
Tu, în alb îmbrăcasei pământul.
– Iubito, bine-ai venit! blând îmi șopteai
Tremurându-ți pe buze cuvântul…
Mireasma iubirii ce-n suflet aveai,
Prin petale ducea jurământul.
Cu trandafirul ce în mână țineai,
Tu, în alb îmbrăcasei pământul.
Cântau simfonii ce doar tu cunoșteai,
Oprite în loc, clipa și vântul,
Pe floarea ta purtând legământul,
Prin curgeri de rouă-n priviri renășteai
Din trandafirul ce în mână țineai…
Rondel iubirii mele
Te chem, iubirea mea, din depărtări,
Să-mi fii povaţă şi să-mi fii alint,
Cu-o mângâiere şi dulci sărutări
Să-ndepărtezi durerea ce o simt!
Să mă ajuţi să trec de încercări,
De tot ce mi-a fost scris, să nu mă mint,
Te chem, iubirea mea, din depărtări,
Să-mi fii povaţă şi să-mi fii alint!
La bine şi la greu, la provocări,
Când par a rătăci prin labirint,
Îmbracă-mă în flori de hiacint
Şi poartă-mă cu tine-n patru zări!
Te chem, iubirea mea, din depărtări…
Rondelul dragostei
Păşesc către tine tiptil, cu dorinţă,
Să gust din potirul cu rouă-al iubirii,
Mă-ntâmpini cu roze şi multă voinţă
Să fim împreună sub ceru-mplinirii.
Continue reading „Olguța TRIFAN: Rondelul florilor de Mai” →
