Daniela PÂRVU DORIN: Inima din cuvinte (poeme)

Inima din cuvinte-

            Motto: “Strig să se știe: dragostea e

                         singura pasăre pe care Dumnezeu

                        o eliberează cu tot cu colivie!”(C.Stancu)

 

Nu prea știu cum se trăiește iluzia celuilalt

sau unui alt Mâine,

și eu mi-am aruncat păpușa de cârpă în cer

și nu am mai văzut-o de atunci…

până azi, mi-am tot ferit sufletul de căderea în gol

peste ruine…

(toți poeții iubesc pasările cu aripi de lapte

mai apoi le repară cuiburile ce se țin într-un fir)

(și eu la fel! ) până mi se relevă, -ntr-o zi, o nouă liniște

geamănă cu propria libertate…de acum…

inima mea, chiar negociază când iubește

când nu (se ascunde)sub frunza din care picură mir

dar până-ntr-o zi

când mai pregătită sunt s-o iau de la capăt

(să schimb ceva) peste cele ale vieții, știute și neștiute…

cu inima din cuvinte, ce fac!cu tine, inimă grea!

sortită să rămâi în om,

ca un mănunchi de chei pierdute…

 

 

De ce tot spui

 

că viața te-a călcat în picioare-n detalii

până când nici sufletul

nu mai știa să se destăinuie?

(la școală, du-te și azi și-n fiecare zi

să nu-ți pierzi romantismul)

eu pentru tine sunt femeia din icoană

și partea-ți cea mai studiată,

în fiecare rugăciune de mă pierzi

avem de repurtat alte victorii…

sunt aici!

viața încearcă cu noi altceva!

nu in doi se bea apă din clopote mici!?

 

 

…în două ape

 

Îmi clătesc viața în două ape ( apoi)

Iau de la timp tot ce i-am dat să uite

și puțIn din tot ce-am iubit…

de ai ști cum îmi bate inima-n piept

developându-mi toți anii

într-un discurs liric abia deslușit…

dar eu continui  să-nnod eșarfe

târâind după mine norul

salvându-mă din visul în care mă preumblu

văd umbre pe pereți îmbrățișându-se

în picioarele goale-

acum  înțeleg de ce pe obraji

zdrențuite stau lacrimile

cu gust de migdale…

 

 

În acest început repetat

 

Poate de aceea nu-mi găsesc locul

uimită de atâta sens dat începuturilor

stau sprijinit în noul toiag,

în voia gândurilor intuindu-mi jocul

Nu mai sunt însetat

îmi a înzestra cu suflet, Sufletul…

cât mai cred cu candoare

în acest început repetat…

‘’trebuie stinși tăciunii rămași’’

îmi spun, repetându-mi …în van

simt cum bucăți din mine se rup

sau iar se vor pierde

în  Povestea  noului an

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

***

Continue reading „Daniela PÂRVU DORIN: Inima din cuvinte (poeme)”