Orfană…fără tine
O liniște-n apus e spartă…
Bate toaca clipelor de lut,
Păsări se agită,-s în alertă,
Căzută-s în eternu-absolut.
Cărările iubirii…caut!
Povestea ei să o pot scrie,
S-o pot cânta apoi la flaut
Să nu mai cred în loterie.
S-arunc cu numere impare,
Atunci când înfloresc iar merii,
Să reaprind Sfinte Altare
Dând viață,în apus culorii.
Iar numărul ce-mi e fatidic
Și mi-a răpus mugur de floare,
Să piară-n hău,să nu mă-npiedic
În calma mea însingurare.
Căci sunt orfană fără tine…
Mai treci cumva printre cuvinte,
Cu-o muză ce din Ceruri vine
În mângâieri să mă alinte.
Doar ea mă ține-acum în viață,
M-ascunde-n lacrima de ploaie,
Să gust a florilor dulceață,
Să simt a dragostei văpaie.
Într-un târziu e liniște-n apus,
Doar clipa mea de lut se zbate,
Între noi tăcerile s-au pus…
Trezită-s de clopote-argintate!
–––––––––––––
Nastasica POPA
6 iulie, 2017
