El…
Necunoscutul suflet,
Necunoscutul om
Pe care îl văd
Și de care mă îndrăgostesc
Din prima clipă…
Devine dintr-odată
Sufletul cunoscut
În care văd
O inimă de aur
Ochii reflectând
Bunătatea
Și sincera iubire
Din sufletul lui.
Îngerul meu
Ochii căprui
Ca blana unei căprioare blânde
Buzele groase și roșii
Ca petalele de trandafiri
Prințul care a venit
Din regatul îndepărtat
Rămânând
Etern în inima mea
Pentru care
Am văzut
Adevăratul sens al vieții.
Noapte îngândurată
Mă uit afară,
Dar nu ești,
Mă uit pe fereastră,
Dar nu ești,
Mă uit în casă,
Dar nu ești
Apoi,
Îmi amintesc
Și te găsesc
Într-un singur loc
În inima mea!
Sufletul și trupul
Ce este un suflet?
Ce este un trup?
Amândouă
Sunt făcute unul pentru altul
Așa cum
Nu pot sta despărțite.
Eu nu pot sta fătă tine
Tu nu poți sta fără mine
Sufletul meu
Aparținând ție
Pe veci
Iar sufletul tău
Aparținându-mi
O eternitate.
Unul nemaiexistând fără altul
Făcute să fie împreună
Trupul meu devine al tău
Trupul tău devine al meu
Astfel suntem un TOT.
Anomalia iubirii
Dorul nu trece,
Dorul nu trece,
Plouă,
Plouă
Și iar plouă
În ziua înfrigurată de toamnă,
Îți simt lipsa
Aflându-mă
În anomalia universului paralel
Cu pământul
În lumea mea
În care totul e posibil.
Împreună am făcut
Imposibilul posibil
Dar,
Aleg
Să rămân
În anomalia mea.