Mioara BACIU: Poesis

Clipă de neuitare

 

Când inima lui
i-a-mbrățișat suspinul,
Sufletul ei
s-a transformat în lebădă
lunecând pe-o lacrimă …

C-o zbatere de aripă
a atins țărmul
rănindu-și clipa
de neuitare …

 

În mersul ei grațios

mai șchioapătă, uneori,

însă, nu a uitat să zboare

și să renască

iar și iar….

 

 

Mărturisire în amurg



Adio-ți spun, iubite, cu inima rănită
Prea multe-am îndurat de când ne știm
Ce-a fost frumos s-a stins într-o clipită
Păreri de rău, in van, acum, rostim.

Nu poate, clipa, zidul să îl sfarme
Nici măcar versul nu ne mai unește
Suntem captivi în propriile karme
Destinul nemilos ne pedepsește.

De-a fost sau nu, iubire-adevărată
Ne vor răspunde frunzele de tei
Ce-or netezi cărarea-îndurerată
De pașii tăi pierduți în pașii mei…

Continue reading „Mioara BACIU: Poesis”