Miguel Hernández: Ultima cântare

Pictură de Siegfried Reich an der Stolpe


***

ultima cântare

 

spoită, nu golită:
spoită-i casa mea
în tonul marilor
pasiuni și suferințe.

Va reveni din plânset
pe unde a fost purtată
cu masa ei stingheră
cu patul zgomotos.

Vor înflori săruturi
pe perne.
Și-ncolăcit pe trupuri
cearșaful răspândi-va
amețitoarea-i boare
de iederă în noapte

Ura se va îmblânzi
în spatele ferestrei.

Va fi o gheară blândă.

Lăsați-mi doar speranța.

Miguel Hernández (Orihuela 1910 – Alicante 1942)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

  Continue reading „Miguel Hernández: Ultima cântare”