FULGIŞORII VESTITORI

 

Ne cunoaşteţi, dragi copii?

Suntem fulgişori zglobii.

Mama-iarnă ne-a trezit

Şi prin lume am pornit,

 

Să aşternem plăpumioară

Călduroasă şi uşoară,

Drum de-argint să pregătim,

Pe Moş Crăciun să-l vestim.

 

Toţi să afle că soseşte

Şi aduce din poveste,

Sub brăduţ, în prag de seară,

Daruri multe-n sănioară.

 

Şi-ar vrea Moşul să audă

Cât de mică o colindă.

Deci, copii, nu-ntârziaţi,

De-nvăţat vă apucaţi!

 

 

URARE

 

Aho, aho, gazdă mare,

Am venit cu o urare:

 

Sunt voinicul Voinicel,

Din neamul lui Piticel.

Nu gândiţi că-s mititel,

Că aşa, cum mă vedeţi,

Nu mă dau pe cinci băieţi!

 

Aho, aho, gazd-aleasă,

De mă vei primi în casă,

Ţi-oi ura de sănătate

Şi belşug printre bucate,

Ţi-oi ura cu bucurie,

De te-araţi cu dărnicie:

 

Dacă merele sunt multe,

Să ai vitele cornute.

De eşti gazdă primitoare,

Să ai găini ouătoare

Şi cocoşi împintenaţi

Şi roibani înşeuaţi.

De pui şi ceva bănuţi,

S-ajungi ani frumoşi şi mulţi.

 

Fiindc-ai ascultat cu drag,

Moş Crăciun să-ţi vină-n prag

Şi să-ţi dea cu bunătate

Darurile sale, toate!

 

 

DORINŢA OMULUI DE NEA

 

Sunt făcut şi eu, aşa,

Dintr-un bulgăre de nea.

Mătur-am în loc de mâini

Şi cinci nasturi de cărbuni,

Un nas roşu, de ardei,

Râd copiii mititei.

 

Continue reading „Marinela STURZA: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)” →