Marinela STURZA: DARURI DE CRĂCIUN (II) (POEZII)

FULGIŞORII VESTITORI

 

Ne cunoaşteţi, dragi copii?

Suntem fulgişori zglobii.

Mama-iarnă ne-a trezit

Şi prin lume am pornit,

 

Să aşternem plăpumioară

Călduroasă şi uşoară,

Drum de-argint să pregătim,

Pe Moş Crăciun să-l vestim.

 

Toţi să afle că soseşte

Şi aduce din poveste,

Sub brăduţ, în prag de seară,

Daruri multe-n sănioară.

 

Şi-ar vrea Moşul să audă

Cât de mică o colindă.

Deci, copii, nu-ntârziaţi,

De-nvăţat vă apucaţi!

 

 

URARE

 

Aho, aho, gazdă mare,

Am venit cu o urare:

 

Sunt voinicul Voinicel,

Din neamul lui Piticel.

Nu gândiţi că-s mititel,

Că aşa, cum mă vedeţi,

Nu mă dau pe cinci băieţi!

 

Aho, aho, gazd-aleasă,

De mă vei primi în casă,

Ţi-oi ura de sănătate

Şi belşug printre bucate,

Ţi-oi ura cu bucurie,

De te-araţi cu dărnicie:

 

Dacă merele sunt multe,

Să ai vitele cornute.

De eşti gazdă primitoare,

Să ai găini ouătoare

Şi cocoşi împintenaţi

Şi roibani înşeuaţi.

De pui şi ceva bănuţi,

S-ajungi ani frumoşi şi mulţi.

 

Fiindc-ai ascultat cu drag,

Moş Crăciun să-ţi vină-n prag

Şi să-ţi dea cu bunătate

Darurile sale, toate!

 

 

DORINŢA OMULUI DE NEA

 

Sunt făcut şi eu, aşa,

Dintr-un bulgăre de nea.

Mătur-am în loc de mâini

Şi cinci nasturi de cărbuni,

Un nas roşu, de ardei,

Râd copiii mititei.

 

Roată fac în jurul meu,

Însă eu sunt trist mereu

Şi-l aştept pe Moş Crăciun,

O dorinţă să îi spun:

 

Să m-ajute el, cumva,

Să ajung şi eu vara,

Să ne jucăm împreună

Pân la iarna ce-o să vină.

Că n-aş vrea să-i părăsesc

Şi de dor…să mă topesc!

 

 

SUPĂRARE

 

-Moş Crăciune, moşulică,

Adu-mi altă păpuşică!

Pe a mea m-am supărat,

Fiindcă nu m-a ascultat:

 

Toată ziua, ciocolată!

Şi-a stricat dantura toată.

O dor dinţii foarte tare,

Nu mai vrea deloc mâncare.

 

Tare-i greu de priceput!

Oare unde-o fi văzut

Aşa obiceiuri rele?

Nu seamănă cu-ale mele!

 

Moş Crăciune, tu ce spui?

Poate-o dăruieşti altcui

Şi-mi aduci alta în loc,

S-am cu cine să mă joc.

 

-Iart-o, iart-o, draga mea.

Ştiu că nu e vina ta.

Fii cu ea mai răbdătoare,

Ca o mamă iubitoare.

 

Spune-i că toţi cei cuminţi

Se spală seara pe dinţi

Şi de fiecare dată

Când mănâncă ciocolată.

 

Pe Moşul l-am ascultat

Şi cu ea m-am împăcat.

Astăzi, de Crăciun, dorim

Pentru sfat să-i mulţumim.

 

 

OASPETE MARE

 

Astăzi vine la serbare

Moş Crăciun, oaspete mare.

Actorii sunt cuminţei,

Alţii-n lume, nu-s ca ei!

 

Stau cu ochii aţintiţi

Şi-aşteaptă ca nişte sfinţi,

Să apară iar în prag,

De departe, Moşul drag.

 

Suflând greu, el a sosit:

-Vai, sunt tare obosit!

Tocmai din Ţara Zăpezii

Aici la voi am venit.

 

Moş Crăciun e al meu nume

Şi ştiu tot ce e pe lume,

Despre bune, despre rele,

Din palatul meu de stele.

 

 

Te rugăm frumos, pofteşte,

Intră-n clasă, te-odihneşte.

Uite-un scaun, să te-aşezi,

Cât mai bine să ne vezi.

 

Bătrâneţea este grea!

Lângă brad te-om aşeza

Şi-aşteptăm cu nerăbdare

Un cadou  „atât de mare!”

––––––––-

Marinela STURZA

Craciun 2019

Timișoara

 

 

 

Lasă un răspuns