De mâine…

 

De mâine,
frunza va fi mai roșcată,
cu miros de toamnă brumată..
Crengile vor face pactul cu vântul,
să atingă cu vârful, pământul,
și se vor legăna în consens,
într-un ritm mai alert, mai intens…
Pe pământul răvășit de cuvânt,
vor fi frunze de aur, arzând,
un covor de culori prin pădure,
așezat peste gustul de mure..
Iar pe pajiști arse de soare,
vor ieși timid căprioare,
să adulmece-n nări prin arbuști,
zgomotos, mirosul de puști..
Sus pe cerul senin, în amurg,
vor fi nouri albaștri ce curg..
Vor fi dimineți mai ploioase,
în lumini, tremurând, de mătase,
stejărele de foc în grădină,
într-un con mai ascuns de lumină..
Va fi pânză de fum pe câmpii,
iar pe dealuri, mirosuri de vii,
și în vârfuri de munte, pe creste,
vor fi nopți cu zăpezi de poveste..
Iar în sufletul meu călător,
o aripă, zburând, de cocor…

———————————–

Marilena Ion CRISTEA

Ploiești

Cat de frumoasă și vie ești toamnă,
ce doamnă,
cu pălărie, mănuși de mătase,
botine de ceață și pânză pe case,
cu vântul ce-adie prin vii
și în livadă, copii!
Frunzele tale, în culori diferite,
de la galben la arămiu,
de la roșu la cărămiziu,
la fel de uimite,
dansează ca niște balerine înalte, tăcute,
dar, bine făcute,
ce ating ușor,
cu grija și dor, verdele ierbii,
să nu se strivească..
ca să aiba cerbii,
cui să mulțumească!
Câtă bucurie aduci,
cu mere si nuci,
cu pletele-n vânt,
mă bucur și sunt,
parcă,
mai vioaie și mai fericită,
te salut și zbor, o toamnă, iubită !

 

 

Cum ar fi…

 

Mă tot gândesc de aseară,
cum ar fi, dacă, în plină toamnă,
eu ți-aș aduce-n suflet primăvară?
Cum ar fi, ca atunci când afară plouă,
ploaia să te înconjoare,
transformându-se-n rouă?
Cum ar fi, ca norii gri de pe cer,
sa se transforme intr-un nor pasager,
iar soarele dus prea devreme spre mare,
să strălucească mai tare?
Cum ar fi, ca frunza care se desprinde ușor
să se întoarcă la ram tot în zbor,
și o îmbrățișare firească
să-i crească petale și s-o înflorească?
Cum ar fi ca iarba uscata
sa se întoarcă în matcă încă o dată,
iar un mic firicel,
să se transforme in ghiocel,
și, într-o clipă de nostalgie,
tu să mi-l dăruiești mie?
Și, cum ar fi, dacă lacrima-ți rece,
s-ar transforma într-o ploaie ce trece,
iar ridurile de pe obraz,
ar dispărea în surâs și extaz?
Cum ar fi oare,
să-ți vin în întâmpinare,
cu buchete de flori și de soare,
și să-mi spui că în toamna de-afară
ți-am adus din senin primăvară?
Ar fi minunat, cred că mi-ai zice,
Însă, inima poate să strige?

 

 

Să fiu din nou primăvară…

 

Aș scoate toamna din suflet, să fiu din nou primăvară,
Un gând frumos ca un cântec, de ieri, tăcut, mă-nfioară..
Aș înfrunzi pentru tine și mi-aș găsi pe o creangă,
Un loc ce mi se cuvine, să fie pădurea întreagă..

Continue reading „Marilena Ion CRISTEA: Toamna (poeme)” →

Septembrie,
te-am așteptat mai mult ca niciodată,
deși, fața ta e puțin cam ciudată,
când galbenă, când roșcată,
când arămie,
eu cred că ai stat prea mult în vie!
Când bobul de strugur a apărut
mic, timid, abătut,
tu te-ai schimbat la față subit
și ai îngălbenit!
Frunzele tale, timid,
s-au transformat în petale,
și, parcă, au înflorit!
Când bobul de strugur s-a făcut rozaliu,
ți-ai tras de pe frunte un val argintiu,
iar tenul tău s-a făcut auriu!
Privirile tale de foc,
nu și-au găsit alt loc,
decât într-o frunză
mută, tristă, confuză,
pentru că nu a crezut că, așa, dintr-o dată,
dintr-o frunza galbenă și cam ofticată,
ea va deveni, brusc, roșcată!
Când bobul de strugur s-a înnegrit,
frunzele, toate, au înnebunit,
și, alergând printre struguri și vii,
fără sfială sau să intervii,
au devenit arămii!
Septembrie,
te-am așteptat mai mult ca niciodată,
și ai venit,
în splendoarea ta, toată!
Un soare timid, dimineața,
îmi colorează iar viața,
un soare călduț, la amiază,
trimite spre mine o rază,
iar într-un vânt molatec și cald,
privirile, toate, îmi scald!
O bancă, in parc, nu prea înțeleaptă,
se lasă sedusă și-așteaptă,
și mii de culori,
mă-ndeamnă spre tine în zori!
Sunt fericit, fiindcă eu,
în inimă am curcubeu!

 

 

Miros a tine…

 

Astăzi miros a tine,
nu știu de când am mirosul în mine,
dar simt că îmi aparține,
deși nu ne-am întâlnit niciodată,
iubirea noastră, cam demodată,
a fost brodată,
la capăt de fir,
cu un trandafir, acceptată!
Tu, pe internet,
mi-ai trimis un buchet,
iar eu,
în felul meu,
ți-am trimis o poză cu mine,
o tipă ciudată,
la vis condamnată,
și cu speranța de bine !
Și, deodată,
am simțit un miros,
atât de frumos,
mirosul de tine,
dintre cele mai fine!
Îmi părea cunoscut,
mirosea a trecut,
a prezent nenăscut,
și de atunci,
nu știu ce se mai întâmplă cu mine!
Miros a gutuie,
cam amăruie,
a prună coaptă,
și înțeleaptă,
a mere si nuci,
acre sau dulci,
miros a cânt,
a plete in vânt,
a aer, pământ,
a jurământ!
Miros a frunză,
roșcată și zuză,
sau tristă, confuză,
ce-mi plânge pe buză!
Miros a ploaie,
ce piatra inmoaie,
miros a floare,
scăldată în soare,
a privighetoare,
in zbor, călătoare,
Miros a vie,
puțin brumărie,
a poezie,
a dor de câmpie,
a brâu și cu ie,
miros a cuvânt,
cu miezul rotund
a nori care toarnă,
miros iar a toamnă! Continue reading „Marilena Ion CRISTEA: Septembrie (poesis)” →

Atâtea frunze, într-un pumn de toamnă,
Și, toate, la melancolii te-ndeamnă!
Te miri cum poate să le ducă-n spate,
Așa, diverse și frumoase, toate!

Bucuria gustului…

 

Am încercat astăzi bucuria gustului..
Cereale cu spice ascunse În ziua de ieri,
sub brazda profundă a unei tăceri,
să-mi dospească și să-mi crească firesc,
iubiri ce pe câmp hoinăresc..
Semințe de in albăstrii, culese tot ieri de prin vii,
cu gust de must și amurguri târzii..
Sămânța de floare de soare, cu uleiuri prelinse-n uitare,
dar cu gust de-nceput și mirare..
Sămânța dovleacului din grădină,
să-mi pună pe masă lumina, într-un festin de rutină..
Și-un pumn de stafide rebele, aruncate ca o ploaie de stele,
aromate, uscate, frumos colorate,
vise ale boabelor de struguri, trezite din somnuri ciudate,
pe întomnate..
Și ca un corolar, ca gustul să nu fie bizar,
un strop de miere, o adiere de aripi transparente, ușoare,
gust de ceară topită și de albină în floare..
O revelație încântătoare,
ce-mi mângâie papilele atât de subtil,
într-o bucurie a gustului meu de copil…

––––––––––––

Marilena Ion CRISTEA

Ploiești

23 septembrie 2019