De ce ?

 

De ce lași timpul că să treacă
Când știi că peste noi se lasă
Iarna?
De ce lași timpul că să treacă
Făr’ să culegem rodul…
Toamna ?

 

De ce lași timpul că să șteargă
Imaginea-mi din zi de vară ?
De ce lași ploaia că să spele
Pe buze-ți sărutarea-mi tandră ?

 

Și vântul ?
Și vântul de ce-l lași să poarte
Petale sfărâmate de visare ?
De ce lași marea de lumină
Din visul meu să mă
trezească ?

 

Pentru că timpul și distanța
Ne sunt prieteni…și dușmani
Pentru că noi suntem doar oameni
Și facem…ce ne e dictat !

——————————-

Mariana Zorița PURICE

18 iulie, 2018

E vară

Aș vrea ca să pot alerga printre grâne
Cu tine de mână !
Aș vrea…să pot să culeg
Maci roșii…și margarete
Și sânziene în uriașe buchete!
Să le păstrez peste timp,
Să le presez în caiete…
Să-mi amintească de vară
Să-mi amintească de tine !
Vino,aleargă și ia-mă de mână
Sărută-mă în iarbă
iubeștemă-n taină…
Împletește-mi cunună
Și fă-mi ilustrată din floarea de câmp…
Să-mi fie iubirea veșnică vie
Să aibă parfumul iubirii de vară
Când alergam de mână cu tine
Culegând coloritul din marea de grâne !

––––––––––-

 

Mariana Zorița PURICE

12 iulie, 2018

 

Dansând printre-amintiri

 

Când lumea merge la culcare,
Când fericirea, de peste zi a trecut
Și pleoapele-adormite ți s-au închis demult…
Deschide o fereastră înspre iubirea noastră…
Și strigă-mă, că am să vin !
Iubește-mă cu visul
Și dorul o să-mi treacă!
Măcar în noapte …iubirea
Să petreacă,
Să ne danseze-n voie
Printre-amintiri gingașe
Și să ne știe …
măcar în noapte-aproape !
Să-mi mângâi depărtarea
Și somnul să-mi alini
Și să-mi presari pe buze
Concert de amintiri !
Și când s-arată zorii,
O să dispar din nou
Tu nu-nchide fereastra…
S-aud când tu mă strigi
Și-n ale nopții clipe…
iubind să vin…
Dansând printre-amintiri !

 

Dragoste de tată

 

Te-am așteptat copile
Să treci și tu pe-acasă
Să îmi astâmperi dorul
Și dragostea de tată!

 

Te-am așteptat copile
Cu tremurul în glas
Cu gândul că ești bine
Și sufletu-mi să-mpaci !

 

Continue reading „Mariana Zorița PURICE: Nostalgii poetice” →

Dispare o Lume…și cui crezi că-i pasă ?

 

Pe creste se vede uitarea de bine!
Se simte durerea în ploaia ce vine,
Să ardă și iarba plăcerea ovină !
Rămâne doar stânca fiind dezgolită,
Ciobanii plângând din lipsa de vină,
Bovine păscând aproape nimic ,
Pe pășuni devenite deșert
Datorită iubirii de banii
Ai marilor vreri !
Fac și desfac, aruncă otravă,
Provoacă explozie ,se lupta-n războaie ,
Taie păduri omorând animale,
Ne sufocă cu gaze…
Și cui crezi că-i pasă ?
Visând doar la bani,la o viață aleasă,
Se ceartă ,se bat și alții chiar dorm
Obosiți de ședere ,ridicând două degete neștiind pentru ce !
Distrus-au pământul !
O lume dispare !
Suntem la mâna unui grup de nebuni,
Se cred dumnezei bieții de ei,
Sunt orbi și sunt surzi ,
Nebuni în gândire
torcând doar dezastre !

–––––––––––

Mariana Zorița PURICE

8 iulie, 2018

Duioase gânduri !

 

Duioase gânduri de iubire,
Îmi răscolesc sufletul greu,
Te vreau aicia lângă mine
Să mă alinți când este greu !

 

Duioase gânduri mă-nconjoară,
Cu amintiri de undeva…
Atunci când soarele cu drag,

 

Pe-o bancă-n parc
Ne încălzea !

 

Duioase gânduri de iubire,
Revin în mintea mea acum,
Când tu m-ai sărutat întâia oară
Și când în brațe m-ai cuprins !

 

E dorul meu duios și dulce,
Ce ți-l trimit prin sincer gând,
Să te gândești cu drag la mine
Puținul care-a fost să nu îl uiți !

––––––––––––

Mariana Zorița PURICE

7 iulie, 2018

O cale spre tine

 

O cale spre tine
Eu știu că există,
Pe râuri de stele
Sclipind în privire
În versuri e calea
Și-n gânduri divine
În visul ce vine,
În noapte cu tine !
În spuse, nespuse,
În șoapte pierdute,
În noaptea cu Lună
În zori când nu ești,
O cale găsi-voi să fiu lângă tine
În noaptea ce vine
Și-n multe apoi !

 

Îmi mai întorc în gând copilăria

 

Era un trandafir la colțul casei
Și-n față porții…
Un tei măreț !
Era și ciutura din curte
Doamne…erau atâtea frumuseți!
Pe sub porticului de la poartă
Intrau și cai și călăreți
Era și-un câine-n curtea aia
Era și blând și credincios !
Erau și gâște erau și rațe
Și un curcan un pic nervos !
Era colina ce în iarnă
Ne îmbia la derdeluș,
Erau și prunii din livadă,
Era bunica și mătuși ,
Eram nepoții în vacanțe
Și-acuma nu mai e nimic !
Plecat-am toți, care-ncotro
Unii-mprăștiați prin lume
Și alții au plecat…de tot !
Îmi mai întorc în gând copilăria…uneori…
și-ncep să plâng!
Mi-e dor de trandafirul de la poartă
Și de bunica mea cântând !

––––––––––––––

Mariana Zorița PURICE

24 mai, 2018

Măicuța mea cu ochi căprui

Aș vrea să mai aud odată
Copile hai acasă
S-aud chemarea mamei
Când spre seară
ne-astepta la masă !
Ce n-aș mai da
Să o mai văd odată
Gătită-n sărbătoare…
Cu straie noi
Când ne privea duios !
Măicuța mea
De ce-ai plecat?
Întoarce-te la noi !
Nu este zi să nu te am în minte,
Cum ne-ngrijea-i…
Cum ne mai dojenea-i ,
Mereu ai vrut că să ne fie bine
Și niciodată ,tu,nu oboseai !
Aș vrea să te întorci ,
Dar știu că nu se poate!
Așa e scris !
Nu pot schimba nimic,
Dar te iubim și după moarte
Măicuța mea cu ochi căprui !

––––––––––––––––-

Mariana Zorița PURICE

29 mai, 2018

 

Nu ne-a fost dat

 

Nu ne-a fost dat…
Să numărăm stelele-mpreună
Nu ne-a fost dat…
Să ne certăm, să ne-mpăcăm apoi,
Nu ne-a fost dat
Să facem scut iubirii împreună,
Să plângem și să râdem amândoi !
Nu ne-a fost dat
Să ne-ncălzim la flacăra iubirii
În iarnă când e gerul greu,
Nu ne-a fost dat…
Să trecem pragul timpului ce trece
Ca gândul peste noi !

                                          28 iunie, 2018

 

Să îmi trimiți

 

 

Să îmi trimiți pe un puf de păpădie,
Ce-l poartă vântul în văzduh haihui,
Un strop de bine de la tine
Pecetluit cu un sărut !

 

Continue reading „Mariana Zorița PURICE: Versuri” →

Era un Mai

Era un mai când …
De dup-un vers ai apărut
Era un mai…
Și era primăvară
Credeam în noi…
Un drept de început !
Erai duios ca florile de mac
Și eu pășeam spre noi
În rochia speranței
Și era mai ce ne privea
Cu inocența primăverii de departe !
Era un mai când cu nectarul de pe buze
Purtat de pală vântului cu dor
Continue reading „Mariana Zorița PURICE: Poesis” →

Învață-mă

Îmi plouă pe hârtie
Cu doruri nestinse!
Simt adieri de iubire
Venite prin eter !
Îngrop neștiință…
Învățând de la tine!
Accept să-mi fi dascăl
Și eu să-ți fiu elev !
Învață-mă să îți câștig iubirea,
Învață-mă cum să pășesc
Spre inima-ți curată,
Învață-mă să rupă lăcate
Învață-mă să te iubesc !
Învată-mă să pot
să-ți spun secrete…
Pe care tu să ști să le primești
Învață-mă să-mi scriu iubirea
Pe paginile noastre pământești !

–––––––––––––

Mariana Zorița PURICE

5 iunie, 2018