Dar timpul cum trecea,
Duiosul băieţel,
În timp concert făcea,
Cu instrumente…Fel de fel:
Bagheta cum dregea,
Duioase, cam, cam toate
Instrumentele cântau,
Superbe, venerate;

La fel, în colţu-i sfânt,
Măicuţa l-admira
Pe fiul ei.Şi-n gând
Cuiva îi mulţumea:
-Slăvit să fii tu, Doamne,
Căci iată, visul meu
E realitate-n faţă;
Maestru, fiul meu!

Încet, pe-o ulicioară,
Măicuţa, gârbovită,
Se afunda în taină,
Cu ale ei, … Uimită
De timpul ce trecea,
Încet, tot mai încet,
Zâmbind, însă trecea
Şi ea, în menuet.

Frumoasele-i cuvinte
Din viaţa fiului
Au fost şi rămân rugi
În abisul pustiului.
Cum noaptea-o afundă,
Iar ea, greoi păşea,
Prin faptele-i Maestrul
Puţin, uită de ea;…

Dar fără vină însă,
Spre maica-i alerga,
Să o întrebe dulce,
De ce voia pleca?
Ea, fără şovăială,
Duios răspuns îi da:
-Copile drag, nepoţii
Nevoie vor avea
Doar de părinţii lor
Şi ruga din credinţă!
Să-mi fii urmaş prin fapte!
Credinţa ţi-e putinţă!

Cum legile nescrise,
Eu, sfânt le-am respectat,
Învaţă-n viaţă astfel
Să fii, al meu băiat!
Urmaş pe calea-mi dreaptă;
Iar dacă-n urma ta,
Nu mă zăreşti, mă iartă!
Domnul mă va chema.

Eu mă voi pregăti
Pentru a sa chemare;
Când tu-ţi vei împlini
Misiunea ta, cea mare.
Să ştii că nu mă pierzi,
În urma ta voi fi.
Iar de te uiţi în suflet,
Mereu îţi voi zâmbi.

Astfel… La circ… Bărbatul,
Un talentat maestru
Îşi conducea fanfara,
Ca soarele din spectru:
Lumina-n lacrimi sfinte
Îl afundau profund,
Când instrumentele
Îl ascultau-n-afund.
…
Cu vocile de îngeri,
Cântau ca dirijorul;
Iar dirijorul nostru,
Plângea cântând.Tenorul
E un Maestru pentru
Publicul său de-aici.
Aşa cum maica lui
L-a îndrumat de pici.

Aceasta e povestea
Pentru prea mulţi artişti:
Artişti cu arta-n suflet,
Pianişti, solişti,
Maeştri-n al lor număr,mai lung,
Mai scurt, ori mai integru,…
Căci oameni sunt…oameni ajung…
Cum vor:mai simplu sau celebru.

Voi scrie altădată
Mai multe despre oameni;
Despre mămici şi poate,
Despre tătici, … Cu toane…
C-acum, citind, aminte
Mi-aduc de acel circ
În care mama-şi vede
Maestru om, din copil mic…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

26 ianuarie 2019

Peste tâmplele din munte
S-au lăsat încondeiate
Flori de gheaţă printre clipe,
Seara până-n miez de noapte.

Dumnezeu, mereu ne-ascultă
Fiecare rugăciune;
Noi am vrut din cer mulţi fulgi;
Dumnezeu i-a dat în lume.

Lumea-i plină de zăpadă-
Deci, să mulţumim sfios!
Chiar de-i greu, la fel, odată,
Ne era… Era frumos…

Pe la geamuri, erau flori
Argintate, din cristal;
AstăZi, termopanele
Ne-au lăsat fără pocal.

Să lăsăm deci. legea firii,
Cum ziceam buna, cândva,
Că-i nescrisă, dar e sfântă:
De fapt, ea e rugăciunea.

Copilaşi, încă puteţi,
De această lege
S-ascultaţi, să învăţaţi
Să vă fie veghe!

Noi, cei mari, ar trebui
S-ascultăm mereu
Rugăciunile din seară-
Fulgi de la Dumnezeu!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

21 ianuarie 2019

Nimic din nimeni nu dispare
Dacă din toţi cu toate-adună
Toţi norii veşnici de la soare
Şi stelele din dor de lună.

Dacă privim neîncetat
Spre gerul cu fantasme albe,
Simţim că-n suflet e mai cald
Şi mai plăcut cu stele dalbe.

De când nerostul nu mai tace
Şi gândurile m-amorţesc,
Prevăd oaste cu dobitoace
Din vechi soboru-i său, regesc.

Nimic din cei ce-ar vrea să ştie
Despre tăcerile-mi din clipe
Nu vor distruge armonia
De pe a iernii dalbe-aripe.

Admiră vuietul din vârful
Învăluit de argintate
Metehne care cad în cârdul
Lucirii printre nestemate…

Şi cad, şi cad spre infinitul
Ayurului viu, infinit,
Fire din dalbul-i ţărm, nisipul
Peste ţărână, nesfârşit…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

19 ianuarie 2019

Din ceruri alte gânduri vin,
În roi bogat de fulguşori,
Mi-e inima-n floare cu spin,
Privind spre norii călători.

Să nu promitem vreodată,
Ce dintre fulgi, se-abat în roi,
Ei, reflectându-ne-ncă-o dată,
Aceleaşi gânduri suntem noi.

Deşi sunt reci, ele tresaltă
Ca-ntr-un cuptor solar din cer,
De unde fulgii reci ne-arată
Că noi gândim mereu, la fel…

Dacă-n troienele întinse
M-ai întreba de alte gânduri,
Aş recuprinde-n necuprinse
Cuvinte-acelaşi… multe rânduri…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

17 ianuarie 2019

Dintre ce-i frumos, sau nu,
Doar ce-i bun e veşnic viu,
Anul nou v-aducă-acum
Duhu-i blând şi argintiu!

Printre sentimente-aducă
Ceea ce, doriţi mereu:
Bucurii cu miez de nucă
Şi benefic, doru-i său!

Să vă însoţească veşnic,
Cu-a lui mână, sfântă, vie,
Să v-arate-n jur, vremelnic,
Pace, vis şi armonie!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

3 ianuarie 2019

Dintre frunze se înalţă
Vântul, adiind spre noi,
Cu răcoarea-i din nuanţă
Ruginie printer ploi.

Peste vârfurile toate
S-a ivit ca din senin
Îngerul cu a lui carte,
Cu alaiu-i carpatin.

Ne-a zâmbit şi ne şopteşte
Basemele, nocturne file,
Răsuflându-se, vorbeşte
Despre liniştea-i din zile.

Ce-nţeleg, ori nu-nţeleg,
Din povestea-i infinită,
Ce pot face, să îi dreg
Inima-i, aşa… rănită?

Să-l lăsăm să povestească
Despre armii multe-n ceruri?
Ori etern, să se jelească,
Respirând cu greu, eteruri?

Cum ar fi, cum nu ar fi,
Peste vârfuri, iarăşi luna,
Pe-al nost-cer a răsărit,
Cum răsare-ntotdeauna.

Noapte bună, pretutindeni!
Somn lin, armonios,
Nu cumva, din cei din nimeni,
Să perinde zgomotos!

Noapte lină, pace-n suflet,
Iar soborul adormind
Să îl caute în cuget
Pe-al lor înger, lor veghind!

Mâine, pe la răsărit,
Alte zori să se reverse
Peste chipul obosit,
Unic printer alte feţe!

Cerul fie mai senin!
Calea…Mult mai dreaptă şi,
Cugetul, mereu divin
Să-i dea glasul său, în zi.

Din nimic, nimicul pare
O uriaşă lume-n jur,
Cum uriaşu-i arătare
Dintr-un suflet din conjur.

Despre vorbele deşarte
Ale multora, din cer
Se aude-n miez de noapte
Iadul lor, ca-ntr-un mister.

Somnul lin şi noapte bună,
Peste suflet obosit,
Inima din clar de lună,
Să vă dea ce v-a lipsit!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

25 noiembrie, 2018

Din ce a fost,ce e, din ce mai poate fi,
Am înţeles mereu, aşa cum mi-aş dori:
Oglinda mea din suflet, mereu mai vechi şi tânăr,
Oricât mi-I vremea grea, poveri să duc pe umăr;

Oglinda mea din suflet, veşnic mai vechi şi viu,
Ce-aduce lumea-n lume, pierdută în pustiu;
Oglinda mea din suflet, veşnic de azi pe mâine,
C-acum,în noapte, fie şi luna să rămână.

Din cerurile vii, cu porţile deschise
S-aducă pretutindeni,doar armonie-n vise!
Aşa cum pretutindeni, sunt bunii mei, jertfiţi
S-avem o viaţă vie, de ei fim mântuiţi.

Oriunde vom privi, s-aducem înapoi
Eterna bucurie din nopţile din toi:
În stele lumineze ai noştri învăţaţi,
Cum luminează-n suflet iubirea dintre fraţi.

Veşmântul de-altădată, mai viu să resădească
În vocile din fapte, din viaţa omenească!
În zori de zi credinţa, speranţa re-nvierii
Să fie lacrima din bucuria serii.

Orice dorinţă vie, mereu rămână vie,
Prin ea, cei credincioşi, trăiască-n armonie!
Dă, Doamne, rechemarea din faţa ta, preasfântă,
Între copil, părinte, ţinându-se de mână!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

18 noiembrie, 2018