Maria Nivea Zagarella: Oameni

***

Oameni

 

Marea cea resemnată
ne înapoiază
morții:
surplus de paie
inutile
pe acest pământ.

 

Smintiți și rătăciți
se duc adulții disperați,
neîntinați copiii
rămân neputincioși,
cu mânuțele reci… în gerul nopții
aducător de moarte.

 

Hain e omul
cu propria-i carne,
hain cu pământul
din naștere alăptat.

 

I  s-au isprăvit mării
panerele de adunat
strop după strop
amarul și necazul
acestor trupuri înecate.

Maria Nivea Zagarella (Sicilia)

 

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Din “The Poetry of Maria Nivea Zagarella”, Ediție bilingvă siciliană-engleză, Mineola, NY: Legas, 2017.

(UOMINI: Ci torna/ il mare rassegnato/ i morti:/ Paglia sono in sovrappiù,/ inutile,/ su questa terra.// Folli sbandati/ partono/ disperati i grandi,/ innocenti i piccoli/ che non possono nulla,/le manine fredde… gelo/ della notte/ che gli porta la morte.// Caino l’uomo/ con la sua stessa carne/ Caino con la terra/ che allattò nascendo.// E più non ha/ il mare sporte/ a raccogliere stilla su stilla,/ piaghe a bramire/ di questo annegamento di Morte.