Eternitate cu tine
Știi cât te iubesc?
Se rup vorbele
în mii de bucăți
se rostogolesc silabele
se îmbrâncesc literele
și îngenunchează
de-atâta iubire.
Știi cât te iubesc?
Se târăsc de dor orele,
se sfarmă de jale minutele,
se rup în bucăți secundele
Și-mi rămâne eternitatea clipelor cu tine.
———————
Maria LEU
28 septembrie, 2018
Probabilitatea iubirii
S-ar putea să nimeresc
Într-o barcă cu tine,
Când plec la Veneția
Să prind fluturi.
Și tot atât de probabil,
S-ar putea să se scufunde barca
Și noi atunci să ne dăm seama
Cine am fost
Si să ne luăm în brațe,
Să ne ținem strânși,
Că s-ar putea să fie pentru
Ultima dată.
———————
Maria LEU
27 septembrie, 2018
Ora iubirii
Ora e subjugată
Și timpul se clatină
între mine și tine,
Între umbre prea mult incomplete.
Fatalitatea s-a instalat în noi.
Ora iubirii mă doare,
O simt deșirată în sufletul meu.
Cum oare?
Mă sfâșie gândul greșelilor mute
De-a mea inocența
Scăpare nu e.
În visele mele dar scrum și uitate.
Țigara mai fumegă încă vrăjită
De ale tale cuvinte.
În noi, doar ecoul vorbelor stinse
Rămân pecetluire.
———————
Maria LEU
21 septembrie, 2018
În curând
În curând ploaia va plânge peste trupurile noastre,
Vântul va șuirea peste crengile copacilor,
În curând, va fi toamna, în curând.
Nu vom mai ține minte nimic
Și nu ne vom mai interesa nici de părinți, nici de copii,
Nu vom mai ține minte că ne-am iubit.
Nu ne va mai apăsa durerea dragostei,
Nici lipsa ei.
Vom fi siguri, singuri fără nici un gând, fără nici o amintire.
Nu vom mai simți bătăile inimii,
Nu ne vom mai simți nici pe noi înșine.
În curând ploaia va plânge peste trupurile noastre
Înainte de a învăța că dragostea e singura fericire pe pământ.
În curând vom rămâne mai singuri decât am fost,
Și ne vom uita…
Cu toate că am jurat că ne vom ține minte.
În curând vântul va șterge urmele noastre.
În curând nimeni nu-și va mai aduce aminte de noi.
În curând va fi toamnă, în curând.
———————
Maria LEU
20 septembrie, 2018
Ce-ar fi
Ce-ar fi să-mi zâmbești în suflet
și să mi te-alături
în disperarea mea de tine?
Ce-ar fi sa-mi fii suflet
pierdut în dor și iubire,
în căutare de mine,
în căutare de tine?
DA …CE-AR FI?
Ce-ar fi să mă iubești:
profund, sălbatic, inuman și disperat?
Tu sa-mi ramai pecetluit în gând,
Și eu sa te iubesc necenzurat.
Ce-ar fi sa ne iubim ca doi nebuni,
căzând din agonie în extaz
și-apoi ca un tzunami să-ți răzbuni,
acele zile-n care ai uitat sa arzi.
Ce-ar fi sa ne iubim profund, drăcesc,
Și-apoi, încet, cumplit de omenesc.
———————
Maria LEU
5 septembrie, 2018
Fără întrebări
Nu-mi pune întrebări și nu-mi vorbi,
Aprinde-o lumânare în odaie,
Și goi și-npleticiți sa ne iubim,
Sa fie totul ca o întâmplare.
Nu-mi pune întrebări, nu am răspuns,
Nici sentimente și iubiri, eu am doar vise,
Și toate-acestea la tăcere le-am redus,
Nici gânduri astăzi nu ne sunt permise.
Iubite, hai să cenzurăm a noastră viață,
Sa nu ne vadă nimeni dimprejur
Oricum noi doi n-avem nici o speranță,
Mai bine ne iubim pour la retour.
Să nu mai respirăm, căci ne trădează
Și-această respirație în doi.
Inerți să ne privim, dar cu speranță
Că v-a-nvia un sentiment în noi.
……………………
Și chiar de-o să rămânem pe vecie ,
Doi deținuți mizeri și pângăriți,
Să ne iubim, din nou în agonie,
Ca doi nebuni de viață amețiți.
Si-n rest de fapt nimic nu mai conteaza,
Tu vino si imi da iar un sarut
Si-ngenunchiati si-ntunecati de groaza,
S-aprindem lumanari pentr-un trecut.
———————
Maria LEU
16 august, 2018
E prea mult!
Lasă-mi lacrima să cadă.
E prea târziu.
Simt oboseala clipelor noastre cum mă străpunge.
E prea târziu
și-am uitat voit să privesc înapoi.
Tu iubești doar o jumătate din mie,
ți-e sufletul scindat în două dimensiuni.
E prea mult!
———————
Maria LEU
5 august, 2018
Tu …doar iubește-mă
Ține-mă de mână
Să nu-ți pierd inima căzută
De-atâta dor și așteptare.
Dă-mi lacrima să o ridic în ochi,
Să uităm disperarea.
Lasă-mă-n sufletul tău, uitată,
Să zbor peste visele tale,
Și-apoi…
Să-ți sărut sufletul,
Ce s-a împletit cu al meu.
( Tu…doar iubește-mă.)
———————
Maria LEU
28 iulie, 2018
Obsesie
Poate a observat cineva,
ca inima-mi tremură,
că pași-mi se clatină
și graiu-mi ocolește cuvintele.
Poate a observat cineva,
că toate acestea mă dor,
ca și cum s-ar rupe din mine
bucată cu bucată
Și m-aș transforma deodată în nimic.
Și toate acestea, din pricina ca eu,
am uitat să mă-nchid
Și-am lăsat liber întregul.
Poate a observat cineva,
că mâna îmi tremură
și lacrima odată cu ea.
Și dacă e așa,
E păcat.
———————
Maria LEU
17 iulie, 2018
Doar suflet
Am vrut sa-ți scriu un vers,
care să fie rupt din sufletul meu,
să-l poți simți.
Dar n-am putut decât să zgârii,
c-o lacrimă, o foaie nescrisă,
și …nu știu de-ai înțeles tăcerea.
–––––––
Maria LEU
12 iulie, 2015