Chiar dacă -n clipe triste nimeni nu m-a ajutat,
Când mi-a fost greu fără de teamă am cutezat
Oricât de anevoios mi s-a părut drumul în viaţă,
N-am renunțat având cu mine doar speranță.

Am dăruit cu sufletul curat tot ce-am avut,
Chiar dacă-n schimb nimic la nimeni n-am cerut
Când alții cu noroi din răutate în mine-au aruncat ,
Eu am tăcut și-n inimă am suferit dar i-am iertat.

Iar dacă drumul -n viaţă pașii m-au purtat,
Pe cai necunoscute niciodată n-am uitat
Când un prieten mi-a cerut să îi întind o mână,
N-am ezitat chiar dacă eu i-am fost străină !

O cale-n viaţă mi-am ales n-am acuzat destinul,
Doar meditând am judecat ce-mi spunea gândul
Iar la final de drum chiar dacă singură-am rămas,
În sufletu-mi curat am îndrăznit mereu să fac popas.

Dar n-am uitat că sunt mereu pe gândul meu stăpână ,
Că-n lume poți schimbă o faptă rea cu- o faptă bună
Cu sufletu-mi curat eu doar pe ea știu să-o aleg,
Căci e precum o floare gingașă ce cu dragoste-o culeg.

În lumea gândurilor pe care singură eu mi-am ales,
Au căzut frunze şi petale din care bucuria am cules
Când unii -au încercat cu vorbe să mă amăgească,
N-am căutat motiv pentru ai face să mă îndrăgească .

Prin fapte nu am rătăcit să caut o monedă ca răsplată,
De drum eu mi-am văzut n-am judecat pe nimeni niciodată
Prin tăcere i-am făcut să înțeleagă ce înseamnă răutatea
Cu a lor gândire să caute prin fapte în viaţă bunătatea!

——————————-

Maria HOTEA

27 septembrie, 2018

Când toamna își trimite ploaia
Cu stropi-i reci și vânt hoinar,
Nostalgică,mă duc cu gândul
La zilele ce trec din calendar.

Îmi pare că aud doar cântul ploii
Ce-am îndrăgit-o atât de mult,
La ceas târziu de înserare
Când cu iubire mi-ai zâmbit.

Ne îmbătam cu vise din iubire
Ce doar în doi noi le-am trăit,
Simțeam la fel, încrezători în fericire
Dar ce păcat că-n timp s-au risipit.

Dar nu mă plâng căci ești cu mine
Şi ne iubim la fel de mult ,
Doar înțeleg că-n timp ne trecem
De-a lui clepsidră însă uneori mă tem.

Himeră-mi pare orice clipă
Ce-i risipită ca și-un fum,
iubirea-n suflete rămâne
Cât timp mergem pe-același drum!

Aș vrea să pot un zâmbet
să îl aduc în dar,
Celor ce singuri sunt,
la copilași orfani ,
La cei bătrâni ce viața
le este un chin amar,
La cei plecați departe
lipsiți fiind de bani.

Și aș mai scrie-n versuri,
de soare și de lună
De pasări și de flori,
de tot ce e natură ,
De anotimpuri care,
tot vin și trec în zbor,
Dar n-am să uit să scriu
și ce înseamnă dor.

Un dor ce arde-n suflet,
cel dăruie iubirea,
Și din credință că
există nemurirea,
În versuri și-n cuvinte
mă vor citi cu drag
Acei ce vin din urmă
trecând al vieții prag!

——————————-

Maria HOTEA

27 septembrie, 2018

În gând sunt doar iluzii ce-mi sunt efemere
Ce-n clipe trecătoare ca un fum se risipesc,
Inima tristă însă în piept continuă să spere
Ca-n labirintul vieții să nu mă rătăcesc.

Din trenul vieții ce mă duce în necunoscut
Pe un peron uitat de timp în infinit cobor
Și rătăcesc haotic în căutare visului pierdut
Lăsând în urmă doar anotimpuri ce mă dor.

Noi orizonturi numai privirea tristă le străbate
Iar pașii înceți simt trupul de durere istovit,
Căci viața timpul în anotimpuri mi-o împarte
Iar peste mine ninge o iarnă rece fără de sfârșit!

——————————-

Maria HOTEA

14 septembrie, 2018

Este acel licărit sublim desprins din Lumină,
Cel simt când sufletul meu de dor suspină
Te zăresc iubite pe-un ţărm de mare aşteptând ,
Iar în piept cu iubire îmi simt inima suspinând.

Aievea îmi pare că-ţi văd ochii albaştri ca mare,
Ce-n frumuseţea lor se-ntrec cu seninul din zare
Îţi zăresc chipul frumos oglindit în val înspumat ,
Ce fără de voie cândva cu iubire ma fermecat.

Acolo au rămas amintiri din clipe trecute sublime,
Sunt frânturi de vis pe care le-aş dori în întregime
În ele cu tine din iubire, cu dor fericirea s-a întrupat,
Dar au lăsat în sufletul meu farmecul lor de neuitat.

Chipul sufletului tău minunat în gând a reapărut,
Prin clipe fugare s-a spulberat el rămânând un vis
În adiere de vânt e licărul de fericire ce l-am petrecut,
Şi-n viaţa-mi s-a aşezat doar amintirea lui de nedescris!

——————————-

Maria HOTEA

12 septembrie, 2018

Viaţa mea nu-mi aparține,
Tu Mi-ai Dăruit-o în dar
Ştiu, doar Ție plecăciune,
Fiindcă Tu Eşti Plin de Har .

Da un strop de mulțumire ,
Celor ce nu pot avea
Mă rog Doamne de-îndurare,
Căci stă în puterea Ta .

Dă-ne Doamne înţelepciune,
Să iertăm si să iubim
Voia Ta mereu să o facem,
Darul Tău Să-l preţuim.

Pentru toate câte-mi dai,
Numai Ţie-Ţi mulţumesc
Slavă Ţie Doamne -Sfinte
Căci pe Tine te măresc!

——————————-

Maria HOTEA

7 septembrie, 2018

S- a dus demult seninul ,
pierdut e- n depărtare
Iar paşii-mi rătăcesc,
când nostalgia doare,
În clipe ce se scurg,
ce oare să-mi doresc?
Când simt că timpu- mi trece
şi locu nu- mi găsesc!

Iar soarele- n amurg
se- neacă- n larg de mare
În zborul lor grăbit,
văd păsări călătoare,
Pe cer un colţ de lună,
din nori mi se arată
Iar eu în lumea mea
prin vise sunt uitată.

Suspină în tăcere ,
doar inima- mi din piept
Speranţa mi- e pierdută,
eu însă tot aştept ,
În clipele ce trec
aş vrea să mai rămână
Doar cioburi din iubirea
ce- mi e acum străină.

Doar gândul mai străbate,
prin amintiri pierdut
Căci timpul nemilos
nu ştiu când a trecut ,
Ori poate eu port vina,
căci am trecut prin el
Iar sufletul din mine
mi- a fost mereu rebel .

Când peste amintiri,
mirată acum privesc
Mă întreb dacă prin ele,
frumosu- l regăsesc,
Doar cu regrete însă
simt cum uitarea- aşterne
Praful şi nostalgia
ce- n gânduri îmi tot cerne!

——————————-

Maria HOTEA

1 septembrie, 2018

În vorba ce- am rostit- o e- o lecţie din viaţă,
Ce pentru mine a fost un sacru legământ
Încrezătoare-n mine nu mi-am pierd speranţa,
Dar cu inteligenţă am spus orice cuvânt.

Şi-n fiecare sfat simţeam doar simplitatea,
Respectu-i pentru omul ce mi l-a dăruit
În viaţă am cunoscut ce-nseamnă bunătatea,
Căutăndu- i puritatea când nu e de găsit .

În vorbe- i adevărul ce trebuie să- l ştiu ,
Căci îmi sunt harul vieţii în sufletu- mi plăpând
Din ele învăţ să pot un om corect să fiu,
Să înving mereu minciuna ce alți o ascund

Vreau să învăţ să ştiu ce înseamnă să fii om,
Ce este omenia când lacrimile dor
Să aflu frumuseţea când trec pe lângă- un pom,
El ştiind doar să rodească dând fructe tuturor!

Să pot aprofunda cu judecata- mi simplă,
În timp doar învăţând şi nefăcând risipă
Iar dacă uneori câte- un necaz se- întâmplă,
Ascult numai de gându- mi ce- n clipă se- nfiripă !

El, soarele se întrece în străluciri cu ele,
La răsărit zâmbind iar la apus cu jale
Când luna strălucind din nori răsare ,
Din mersu- i pe cer el se scufundă- n mare!

Aş vrea de s- ar putea ca- n razele de soare,
Să fiu pentru o clipă cu gândul visătoare
Iar sufletului meu cel simt că- mi e stingher,
Să- i dăruiesc credinţă să pot prin ea să sper.

Cu gândul călătoare văd chipu- ţi minunat,
La fel ca şi o floare simt cum m- ai fermecat
Prin raze de lumină zăresc un zâmbet cald,
Cu drag l- aşez în suflet ca- n el eu să mă scald.

În a cerului grădină pe un nor pufos , gingaş,
Frânturi din al meu suflet eu ţie vreau să- ţi las
Şi- o caldă simfonie a unui blând descântec,
Cu sufetul ascult- o şi înălţăte- ntr- un cântec.

Ea, calda simfonie o cale îţi arată ,
Spre magica iubire ce este minunată
În suflet îţi aşează blândeţe şi- alintare,
Iar vieţii – i dă culoare atunci când ea apare.

iubirea-i curcubeu în suflet şi pe cer ,
E vers şi- n poezie păstrează doar mister
În ea e paradisul ce sufletul înalţă,
E tot ceea ce- nseamnă alintul în viaţă!

——————————-

Maria HOTEA

30 august, 2018

M- am întrebat cum ar fi viaţa
De n- ar fi zorii dimineaţa?
Cum ar fi cerul fără stele
Iar noaptea fără doruri grele?

M- am întrebat ce- ar face o floare
Fără lumina de la soare?
Şi cum pe lume ar mai fi
De n- am avea şi bucurii ?

Ce- ar face pomul fără frunze,
Natură fără- atâtea gaze?
Şi cum ar fi fără să fie
Câmpia fără glas de ciocârlie ?

Cum ar fI lumea fără cântec,
Fără de bocet sau descântec?
Cine- ar mai ştii de- al Mioriţei -Plai
Ori de mireasma floriilor în Mai ?

Ce-ar fi Pământul fără bogaţii
Poeţii despre ce ar scrii ?
Iar pictorii ce- ar mai picta
De n- ar fi muze cine iar mai inspiră?

Cum ar fi omul fără de iubire,
Cine – ar putea să- i dea de ştire?
Când sufletu-i de dor tânjeşte
Şi fără dragoste îmbătrâneşte!

Ori câte întrebări mi- aş pune
La toate un răspuns îmi vine,
Creeati am fost să avem credinţă
Căci Dumnezeu e însuşi biruinţă!

——————————-

Maria HOTEA

28 august, 2018

În șoapte simt frumosul ce mi-l dăruiești,
Cu a ta blândețe doar tu mă înveselești
În tot ce-mi spui și faci e multă gingășie,
Ești soarele-n apus ce îmi aduce bucurie.

O rază argintie strălucind în noapte,
Mi-aduce-n dar iubirea ta prin șoapte
Tu -mi ești în suflet caldă îmbrățișare,
Ce mă ocrotește înainte de culcare.

Tu-mi dăruiești a viselor splendoare,
Ești gingășia ce-o văd în orice floare
În universul meu ești rază de lumină,
Și orice zi cu tine mi-e mereu senină.

Eu fără tine-n viață mea nu aș fi eu,
Ești zâmbet și culoare-n orice curcubeu
În stropii calzi de ploaie tu-mi ești cant,
Îmi dăruiești iubirea și frumosul din cuvânt.

Prin tine pot să mă înalt în zările senine,
În caldă ta îmbrățișare simt că-mi este bine
Îmi ești misterul pe care pot să îl dezleg,
Tăcere-mi ești ce-n liniște eu o înțeleg!

——————————-

Maria HOTEA

28 august, 2018