Costinel LUNGU: Melodii din Lumină (poeme)

ACORDURI DE CHITARĂ

 

Plouă…

Fiecare picătură care-atinge fereastra

este o lacrimă din gândul tău,

un șirag lunecos ce se oprește

pe umerii tăi despovărati…

Lumina îți coregrafiază momentul,

un evantai de culori umede, răsfirate.

Adoarme sufletul in mine

pe acorduri sublime,

de chitară, la umbra lunii,

lângă tine.

Sol-sol, mi-mi, fa, sol,

iubirea se cântă la unison…

Mi-mi, sol-sol, mi, fa,

momentul meu, melodia ta…

Plouă!

Fiecare picătură care sarută pleoapa

trezește zâmbetul absent cândva.

Nu-i petală care să nu se deschidă

în diminețile de catifea, aromate,

dimineți de cafea în care

îți lași pașii să te îndrume

pe cărarea cu flori,

ca să te confunzi cu ele.

 

 

DOR DE TINE

 

Și ieri mi te-am chemat, din vis,

Trăgând oblonul străveziu,

Un pâlc de razele mi-a promis,

Să-mi dea al tău surâs rozíu.

 

De-ai ști ce dor nu imi dă pace

Când ziua scursă pare mit,

Ai alerga prin ploi, noroace,

Să fii aici, gând iscusit.

 

Am rugat cerul dimineții…

Până în ceasul ce te-aduce,

Să scoată luna-n scena vieții,

Bujorul alb să te sărute.

 

Tu vin’ de grabă pe-nserat’

Când stele reapar in joc,

Conturu-ți blând, aici bisat,

Decor ce-mi poartă mult noroc.

 

Mi-e dor de tine, mă topesc,

Ocenul gândului îngheață,

Cu al tău zâmbet mă-ncălzesc,

Viața nu-i capăt de ață.

 

De ai să vii, un semn să-mi dai,

Te-aștept la podul dinspre vale,

Mână de mână, zbor spre rai,

Petale-așterni în a ta cale.

 

Ești dulce vis, mănunchi de-arome,

Iar nopții dai magie-albastră,

Mi te-am chemat în mii de forme,

Tu – dorul meu, iubirea noastră.

 

Când ceasul urlă-a deșteptare,

Ai pictat urme pe covor,

Continue reading „Costinel LUNGU: Melodii din Lumină (poeme)”