Colindă
Ce lacrimi îmi colindă
Prin suflet astă seară
Și-o cetină-mi mângâie
Cu ochii verzi iertarea
Pe-o cărărușă strâmtă
Într-o veche ulicioară
Mă mână către casă
Mă-mpinge înserarea
Ce glasuri cristaline
Șoptesc sfioase-n noapte
Un cântecel de viață
De-un prunc abia născut
Și pe pământ și-n cer
E-o nouă dimineață
Cea fără de sfârșit
Și fără de-nceput
Iar zurgălăi cu clinchet,
De psalm s-au răzlețit
Prin oameni de zăpadă ,
Topind amare chiciuri
Sub luna înghețată
Din cerul zgribulit
Se scurge mirul sfânt
Ningând peste păduri
Cu ochi-nchiși mă-ntorc
Din nou prin neaua albă
Cu heruvimi îngân
În legea cea divină
Un cânt despre Iisus
Și despre-o floare dalbă
Și-n suflet se deschid
Ferestre de lumină
———————————
Lidia STAN
17 decembrie, 2018
