ZBOR NEÎNTÂMPLAT

 

Închisă sub clopot de sticlă, pasărea plânsă,
rănite i-s visele toate de mâini fără milă,
și simte cum inima-i bate și coarda e strânsă,
un laț o-nconjoară și ea se supune docilă…

 

Și vede grădina râzândă cu pomii în floare…
E-o lume acolo, atât de aproape și totuși departe…
Miroase a viață și vântu-i aduce o boare,
din alt univers, printr-un zid ce-o desparte…

 

Adoarme visând că e-n zbor peste piscuri,
și-ntinde aripa-n zadar, căci simte doar braț
ce-ncearcă să urce spre cer, chiar cu riscuri,
sperând să nu piară-ntr-un clopot legată cu laț…

 

Și brațele-o dor, dar vâslesc printre stele
corăbii de vis, care-așteaptă pe boltă s-o poarte,
iar pleoapele ei se închid și se lasă-ncet grele,
în somnul cel făr’de sfârșit dintre file de carte…

––––––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,Wa, USA
15 iunie, 2018

ȘI POATE…

 

Haide, caută-ți prin suflet,
Scotocește-i prin unghere,
Omule, sărac în cuget,
Ce plutești prin alte sfere…

 

Văd doar haine umblătoare…
Văd doar zâmbete parșive…
Din minciuni se-ntind covoare…
Boli mintale-s depresive…

 

Aș umbla cu ochii-nchiși,
Cu urechile-astupate…
Suntem un popor de-nvinși,
Trăind strâmb, în nedreptate…

 

Dar mai sper…Mai sper, naiv,
Că-ntr-o zi aleasă-anume,
Din culori de rogvaiv
Se va naște-o nouă lume…

 

Și, de-atunci n-am să mai fiu,
Voi străbate-n zboru-mi spații
Ca un nor plâns, sidefiu…
Versuri voi ploua, cu grații…

–––––––––––––-

Jane CRIȘAN

Seattle,Wa, USA
12 iunie, 2018

DULCELE PĂCAT

 

Mă dori cu fiecare clipă
Când nu te văd, când nu te-aud…
Și brațu-n vis mi-l fac aripă,
Pe care-n lacrimi, trist, mi-o ud…

 

Și mi-e păcatu-așa de dulce!
Și mi-e dorința ghimpi ce-nțeapă…
Trecut ce nu vrea să se culce,
Sfârșit ce-ar vrea să reînceapă…

 

Mă-ntreb de-ai fost, și chiar de-ai fost,
Prin noi s-a strecurat tăcerea…
Tăciuni s-au stins… Foc fără rost
Ardea în spuză-n timp durerea…

 

Așteaptă-mă, de-acum, în cartea
Cu versu-n care-am sângerat…
Doar ea mai poate-nvinge moartea,
Și-ai să-nțelegi că n-am plecat…

–––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA, USA
11 iunie, 2018

LINIA DE SOSIRE

 

Oh, gânduri, gânduri ce dați iama
cu logici ce-aș vrea să ignor!
Încerc s-alung din suflet teama,
să le iau toate doar ușor…

 

Dar anii mei mă trag de mână…
Sunt mulți și toți se cred deștepți…
Îi contrazic, le sunt stăpână,
se-aliniază-n flanc, stau drepți…

 

Oh, gânduri, ca și caii-n goană
venind spre mine-ntr-un galop…
Voi n-auziți a Vieții goarnă?
Mai am un salt până spun „Hop!”

––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,Wa, USA
11 iunie, 2018

 

ÎNGEMĂNARE

 

Eu te-am creat din clipe de-așteptare,
Din dor nebun ce nu-și găsea liman,
Te-am scurs nectar dintr-un potir de floare,
Și mi te port în suflet pe viață talisman…

 

Respiri acum prin mine și eu cu tine-odată,
Ca pruncul care-n pântec adoarme legănat,
Noi doi suntem hlamida în iarna cea curată,
Ce-acoperă suflarea c-un vis din cer furat…

 

Ni-e clipa-ngemănată de-o zbatere de-aripă
A unui flutur care își simte-ncet plecarea,
Și timpul lui se scurge, lăsându-i doar în pripă
Iubirea s-o culeagă, de unde cântă zarea…

 

Tu n-ai să ai vreodată un trup numai al tău!
Din dorurile mele te-ai înălțat un laur..
Ți-am dat numai speranța ca să alungi ce-i rău.
Sunt bardul care-n versuri a devenit un faur…

––––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA

Din vol.”Sarutul spinului”

SCOICI DE VISE

 

Străine gânduri strâng cuvânt
din lacrima strivită-n gene
și mi-e taifun când versuri cânt
știind că timpul le va cerne

 

Din doruri vin și-n doruri plec
Mă sparg la țărm în val de mare
Prin scoici de vise clipe-mi trec
și mi se-aruncă la picioare

 

Îmi mor pe rând se sting de vreme
cu perla încă stând ascunsă
în cochilii de vers poeme
cu inima-n sidefuri plânsă

 

Val după val mi-ngroapă versul
și din nisip castele-mi mint
Mi-s pașii grei trădându-mi mersul
Doar eu m-alint scriind m-alint

––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA
6 iunie, 2018

CĂDEREA PE PĂMÂNT

 

Să zbor! Să zbor mi-a fost al meu destin!
N-am fost făcută doar să mă târăsc!
Aripi în loc de brațe din umerii mei țin…
Pot numai să iubesc, nicicând pot să urăsc!

 

Nu cred că sunt un înger, ci pasăre de dor!
O specie ciudată ce-a apărut din ploi,
Când vânturile-astrale au smuls-o de pe nor,
Și s-a trezit speriată-ntr-o baltă cu noroi…

 

Așa mi s-a părut, Pământul, dintr-o dată!
Mocirla-n care-adesea te murdărești pe drum…
Și m-a durut plecarea din lumea mea curată
Într-un viespar de oameni necunoscuți, acum.

 

Dar am simțit o mână prinzându-mi o aripă,
Săltându-mă din balta în care am căzut…
Și timpul meu astral s-a transformat în clipă,
Uitând eternitatea din care-am apărut…

 

Căci era ea, Iubirea… Când mâna mi-a întins,
Eu, pasărea de dor, mi-am regăsit menirea…
Și am simțit, deodată, săruturi care-au nins
Din cer în fulgi, pe suflet, redându-mi fericirea…

––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA

                                Din vol.”Sarutul spinului”

AMINTIREA PĂSĂRII

 

Mai știi? Îmbrățișarea mea a fost
ca două aripi triste de pasăre rănită,
ce-și căuta iubirii pe viață adăpost,
dar nu-ndrăznea, de dor încremenită…

 

Nici n-am simțit când ploaia, pe obraz,
sărutul mi-l ștergea cu-nverșunare…
Dar erau numai lacrimi de topaz,
cu gustul lor sărat, tulburător, de Mare…

 

Și până-n suflet se scurgeau tăcute
mărgăritare strălucind din gânduri…
Noi ne spuneam doar vrute și nevrute,
iar vorbele zburau în patru vânturi…

 

Și ne-am înlănțuit atunci cu-o amintire,
pe viață s-o purtăm și nimeni să nu știe…
O pasăre albastră, născută din iubire,
pe care am ascuns-o pe veci în poezie…

––––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA, USA

4 iunie, 2018

(Din vol. „Sărutul spinului”)

ZORI DE N-OR VENI…

 

Cum aș putea să intru-n noapte fără tine?
Cum să te caut prin vise rătăcind?
Și zori de n-or veni, știi bine,
Pe drumul lung vreau ca să plec iubind…

 

Trup lângă trup, arzând sub haina rece
A unui Timp ce vine să fure pe tăcute,
Nu vom simți cum clipa ne va trece,
Și vom lăsa în urmă doar amintiri cernute…

 

Cum aș putea s-adorm uitând să te respir,
Pe tine, care-mi ești de-o viață reverie?
Pe brațul tău, cuminte, eu părul să-mi răsfir,
Și din sărutul tău să beau doar apă vie…

 

Așa că, stai aici, cu mine… și dă-mi mâna,
Ca să pășim în noapte împreună…
Doar tu și eu, și prin fereastră Luna,
Privind de sus cum doru-l sorb arvună…

––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA, USA
2 iunie,  2018

POATE ÎNTR-O ZI

 

Și cine știe poate că-ntr-o zi
Ne-om întâlni în versuri printre rânduri
Ne-om așeza pe-o bancă printre gânduri
Și-n lumi ca de poveste ne-om trezi

 

Tu ai să-mi spui de tine multe taine
Și sufletul încet ai să-l deschizi
Vom fi-n tărâm de vers doi apatrizi
Cu sentimente ce țin loc de haine

 

În vers ne vom înlănțui ca o liană
Cu brațele de doruri înverzite
Cu ramuri de iubire ce n-au fost înflorite
Într-un poem zidit în vers cu-o Ană

 

O Ana lui Manole rămasă-ntre vocale
Îmbrățișând consoane cu ultima suflare
Alunecând în vise ca pe un val de mare
În timp ce el Manole cinstește din pocale

 

Vom fi doar noi și-o lume ce nu ne aparține
O lume de poveste clădită dintr-un vers
Și vom pleca de mână spre noul univers
Tânjind după iubirea stelarelor destine

––––––––––––-

Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA
31 mai, 2018