Dedic aceste rânduri în felul unui necrolog celui ce a fost Ionel Iacob-Bencei, artistul, scriitorul, poetul și epigramistul de geniu al României. S-a născut în localitatea bănățeană Bencecu de Jos la 18 decembrie 1940, iar anul acesta, când urma să pășească în cei 80 de ani, Dumnezeu l-a chemat la ceruri. A închis ochii în duminica lui 26 ianuarie 2020, în liniște  și pace, pentru a pleca în lumea eternității. Îngerul Dreptății îi ridică sufletul în lumea în care îl așteaptă bunii și străbunii săi.

            L-am cunoscut din cărțile lui, din poemele lui în dragul lui grai bănățean, din epigramele sale, care deseori „frigeau”, dar cu iubire de educație și bunele simțuri ce le dorea generației sale, talentul său viguros, întotdeauna optimist, venea printr-o inspirație de geniu, dar și a simplității copilului crescut într-o frumoasă tradiție și grai specific bănățenesc, încât era o plăcere să îi citești orice scrieri trecute prin filtrul imaginației sale. Vorbeam de multe ori prin scrisorile noastre, și îi spuneam: „Leatule” (fiindcă suntem născuți în același an și lună), chiar dacă nu ne-am întâlnit noi, mie mi se pare că la Oradea, în Parcul Muncitoresc (pe atunci) ți-am ascultat a cea poemă hazlie cu ”Ioța” plecat pe la mare, prins în multe întâmplări de pomină, iar orădenii te urmau prin aleile parcului, ca să-l vadă mai bine pe Ioța, desigur și eu, care pe atunci eram un lemnar iubitor de arte!”

            Vremile vremuiesc, așa ajung eu a fi un român-australian, cu mâna lui Dumnezeu luat de păr și pus în darul cel pe care mi la dăruit la botezul nașterii mele la Biserica din satul meu natal, să iubesc cartea și să mă apuc de a scrie versuri.

            Iată că la biblioteca familiei mele, botezate din drag de versurile eminesciene, biblioteca ”Mihai Eminescu”, veni îngerul cel bun a lui Ionel Iacob-Bencei, Robul lui Dumnezeu și al epigramei, care ne-a dăruit nouă românilor-australieni din scrierile și cărțile sale cele mai valoroase.

            Ca un omagiu adus acestui genial scriitor și epigramist român, trecut acum la eternitate, dar devenind o piatră de hotar în cultura și literatura română, etern rămas al Societații de cultură timișeană Ridendo și valoros arhetip, model, generațiilor de tineri scriitori și iubitori ai graiului popular local, doresc să redau, din evidența bibliotecii noastre, titlurile cărților dăruite nouă românilor australieni, și nu doar lui i.m.gepianu, deși pe fiecare primă filă de carte inimosul om de cultură I.I.-Bencei îmi dăruia un frumos autograf, care-mi întărea dragul de arte, de poezie și de limba noastră românească.

 

Cărți dăruite:

– Epigrama iacobină de la începuturi până în anul…2006,

– Dă dor, dă jale, dă drag,

– Risipite prin sertare,

– Ionii epigramei românești, (I.I.-Bencei + Nelu Vasile)

– In Memoriam – Dimitrie Jega, volum selectiv îngrijit de I.I.-Bencei

– Un senior al epigramei – Dimitrie Jega –I.I.-Bencei

– Cățelușul „Fulger viu” – Dimitrie Jega, plachetă îngrijită de I.I.-Bencei, cu ilustrații de Ștefan Popa Popa’s.

– Trei Epigramiști Români -volum selectiv și antologie, îngrijit de scriitorul I.I.-Bencei.

     (Sus pe coperta din față se clarifică: Ion Diviza- Basarabia, Ionel Iacob-Bencei – Banatul timișean, Ionel Stoiț – Banatul sârbesc.

– Plecat-au șapte din…U.E.(R) – volum de epigrame, selectiv și antologic, îngrijit de Ionel Iacob-Bencei și Nicolae Bunduri. Cartea prefațată de Prof. univ. dr. Ștefan Buzărnescu.

            Poeziile și epigramele autorului de la Ridendo Timișoara, publicate uneori și în cărțile mele sau în revista „Iosif Vulcan”, scoasă pe fundalul bibliotecii „Mihai Eminescu”, sunt foarte multe. Corespondențele noastre sunt la fel sunt interesante. Numai timpul să ne fie favorabil și dăruitor… voi încerca să le publicăm pentru a nu fi pierdute, fiindcă sunt așchii de lumină binefăcătoare celor ce le citesc!

Continue reading „Ioan MICLĂU GEPIANUL: IN MEMORIAM” →