Așteptând

 

Zorii se revarsă tainic peste gândul abătut,
Aducând suav iubirea pe o geană de zenit
Și mă las purtată iară de speranța efemeră,
C-ai s-apari ca o minune să îmi dai clipa boemă.

Iluzii

 

La ceas târziu te regăsesc prin visuri efemere,
Răpind din farmecul lumesc o clipă de plăcere.
Și nu râvnesc să am averi nici pietre prețioase,
Iubesc trăirile de ieri chiar de sunt vanitoase.

Când ploaia lin coboară,
Pe gândul meu hoinar
Și anotimpul scrie,
Iubiri în calendar,
Când tu-mi surâzi șăgalnic,
Prin florile de mai,
Cu ochii verzi de patimi
Punând pe vers văpăi,
Eu trec ca o himeră
Peste acestă lume,
Căci vreau din stratagemă,
Să iau o rugăciune.
De ce-ți retragi privirea
La margine de timp?
Uite fericirea,
Revarsă-n labirint,
Rubinul și smaraldul,
Din cerul adorat,
Îmbrăcând natura
În ploile de jad.
Dezbrăcată-te de gânduri
Și visuri inutile,
Hai, vom păși pe rânduri
Răbind din ani doar zile,
Căci trecător e timpul
Și flămânzi ne-om trezi,
De patimi și iubire,
În nopțile târzii.

———————————-

Ioana CONDURARU

Iasomia adorată

 

De ce mă iei în șagă
Când spun că îmi ești drag
Și ziulica întregă ,
Te plimbi pe al meu prag
Apoi mă lași tăcută
Fără măcar să știu,
Să fac găteli de nuntă
Cât ar fi de târziu?
Te joci, văd îți plece
Să pui jar pe cuvinte
Bucurie-ți face,
Simple jurăminte
Iar fusul scap mereu
De căte ori revăd
Alura ta de Zeu,
Offf…și totul e prăpăd.
Măicuța știa sărmana
Că ești un filfizon.
Crezi că mi-ai dat năframa
Și te numești un domn?
Te înșeli amarnic,
Nu-ți voi cădea în plasă.
Mă vrei sau mai degrabă,
Te rog du-te, mă lasă.
Râzi? Crezi că nu-s feciori
Mai mândri decât tine?
Te înșeli. De sărbători
Se tot țineau de mine,
Dar eu ca o proastă
Mă gândeam la tine
Neavând năpasta,
Care în chingi te ține.
Hai, lasă vorba spusă,
Nu are nici un rost
Să te mai știu la ușă.
Punct căci atât ne-a fost
A clipei fericire.
Te îmbrățișez frumos
Dar te voi uita știu bine.

———————————-

Ioana CONDURARU

Vântul suflă alintat,
Peste calea mea cu floare
Și mă poartă pe-inserat,
La izvoarele din vale.
Gingaș cucul tot mă-îndeamnă,
Să mă pierd cu drag pe luncă,
Învelită cu năframa,
Florilor care se culcă,
Simțindu-mi pasul frivol.
Eu râzând, cu dor de ducă
Prind în plete fluturi mii
Și din raza aurită,
Țes povești pentru copii.
Pe un chip gingaș de floare,
Vad iubirea mamei dragi
Ce îmi cânta de-alinare,
Lângă codrii cei de faci.
Printre flori de romaniță
Dragostea mă-ademenit
Când eram o copiliță
Și-n vestale m-a-învelit,
Din petale sidefate.
Printre flori de romaniță
Mult aș vrea să mă mai pierd,
Dar a inimii dorința,
Este ploaie de omăt.

———————————-

Ioana CONDURARU

În luna Mai

 

În luna Mai, iubirile renasc
Și dalbe flori lucesc în noapte-albastră!
Eu din eternitate mai răpesc un ceas
Și îl ascund în visul de-altădată.
În luna Mai mă-ncântă orice floare
Și zbor de fluturi pe iubire pun,
Să pot fi clipa veșnic zâmbitoare
Chiar dacă lacrimi cad pe caldarâm.
Rubinul strâng din floarea-înmiresmată
Când diminețile revin din paradis
Și-îngenunchez în clipa minunată
Simțind al vieții minunat reflux.
O petală gingaș înflorește
Când soarele-și revarsă raza blândă,
Ti-o dăruiesc cu dragoste primește
Privește fericirea, te inundă.
Deschide-ți inima și lasă fericirea
Să îți păntrundă-n sufletul peren
Căci asta lună este dulcea muză,
Ce scrie-n anotimp frumos catren.

———————————-

Ioana CONDURARU

5 Mai 2019

Noapte în vers

 

Luna se bolteșete-n ape,
Noaptea stă în adormire,
Stelele aruncă raze
Peste-a lumii rătăcire.

Lasă-mă

 

Lasă-mă să-ți fiu iubire chiar dacă plâng trandafirii,
Presărând din zeci de astre dulcea clip-a fericirii
Și de-a fi în rătăcire pașii vremii să te poarte,
Un popas al nemurii, îți voi dărui din soartă.

Te mai văd și azi Măicuță

A-înflorit iar stânjenelul
Lângă prispa noastră dragă,
Iar în slăvi violoncelul,
E purtat cu mare slavă
De a păsărilor cânt.
Eu privesc pe ulicioară
Așteptând a ta venire
Să mai fim pe înserat
Depănând o amintire.
Râdunelele voiose,
S-au întors din depărtări
Și se-înalță fericite,
Către slava norilor.
Eu pierdută printre gânduri,
Urmăresc a lor venire
Iar din zările iubirii,
Îmi apăi ca o minune.
Ești așa precum iubirea,
Simplă cu un zâmbet cald
Doar cu șalul îmbrăcată,
Sprijinită de toiag.
Inima tresaltă-în taină,
Iar pe ochi lacrimi sosesc
Și în clipa adorată,
Văd tot raiul pământesc.
Mâna fină-o simt pe creștet
Mângâindu-mă duios,
Glasul lin mă dojenește:
-,, Ai îmbătrânit frumos,
Fata mea cu chip de floare
Și privirea de om blând!
Pe o rază de la soare
Ți-am simțit dorul flămând.
Am venit o clipă doară
Să petrecem împreună,
Că ești tare supărată,
Parcă ai pe șoaptă brumă !”
Noaptea grea la geam se vede
Și din somn brusc mă trezesc,
Ce păcat, ai fost aivea
Într-un vis Dumnezeiesc.
Te mai văd și azi Măicuță
Pe cărările de dor
Apărând cu vorba dulce,
Precum apa de izvor.
În căușul cald al vremii,
Te închid ca pe-o comoară
Să-ți păstrez în taină ochii,
Ce cu drag mă înconjoară.

———————————-

Ioana CONDURARU

28 aprilie 2018

Foto: Pictură- Hugues Merle