Ioana CONDURARU: De ce?

De ce mă iei în șagă
Când spun că îmi ești drag
Și ziulica întregă ,
Te plimbi pe al meu prag
Apoi mă lași tăcută
Fără măcar să știu,
Să fac găteli de nuntă
Cât ar fi de târziu?
Te joci, văd îți plece
Să pui jar pe cuvinte
Bucurie-ți face,
Simple jurăminte
Iar fusul scap mereu
De căte ori revăd
Alura ta de Zeu,
Offf…și totul e prăpăd.
Măicuța știa sărmana
Că ești un filfizon.
Crezi că mi-ai dat năframa
Și te numești un domn?
Te înșeli amarnic,
Nu-ți voi cădea în plasă.
Mă vrei sau mai degrabă,
Te rog du-te, mă lasă.
Râzi? Crezi că nu-s feciori
Mai mândri decât tine?
Te înșeli. De sărbători
Se tot țineau de mine,
Dar eu ca o proastă
Mă gândeam la tine
Neavând năpasta,
Care în chingi te ține.
Hai, lasă vorba spusă,
Nu are nici un rost
Să te mai știu la ușă.
Punct căci atât ne-a fost
A clipei fericire.
Te îmbrățișez frumos
Dar te voi uita știu bine.

———————————-

Ioana CONDURARU

Lasă un răspuns