Nu înţeleg de ce morţii au parte de atâtea laude, în timp ce viii sunt mereu acuzaţi de fraude.

*

Teama păzeşte sănătatea.

*

Bătrâneţea e boală în sine, cu multe subdivizuni, unele trecătoare, altele torcătoare.

*

Munca începe să te pasionez e pe măsură ce-ţi  urcă  leafa..

*

Primul refuz în amor poate fi ultimul.

*

Organismul uman e prea complex pentru imaturitatea noastră intelectuală.

*

Dulceaţa buzelor întrece mierea albinelor.

*

Continue reading „Harry ROSS: Cugetările mele rebele” →

Dincolo de fereastră, lumea nu mai  e noastră.

Insul se aprinde ușor că nervii  lucrează cu spor.

Platonia e iubire în devenire.

Copiii adoră animalele din grădinile de zoologie și ar vrea să fie amici pe vecie.

Animalul din casă  ține să fie ca stăpânul, adică de rasă.

Imbecilul face pe deșteptul, dar îi lipsește  stilul.

Când calul obosește, te pui în locul lui, voinicește.

Râsul e un animal de pradă, să nu-l întâlnești nici la o paradă.

Flecarii sunt o lume în care și cuvintele goale trebuie să răsune.

Caviarul își așteaptă mereu starul.

Patrimoniul e păzit cu strășnicie, dar hoții știu să fure din al cu dibăcie.

Nu poți căuta ceva ce nu există, doar pentru a te arăta altul decât ești.

Omul care trăiește din fantezii, oare ce mănâncă  la masă? Cai verzi pe pereți?

Ni se servesc în presă tot felul de povești. Unele te cutremură, altele te lasă mască, atât sunt de grotești.

Continue reading „Harry ROSS: Cugetările mele rebele” →

• Nu căutăm măsura fericirii, ci fericirea fără măsură.
• Medicina a făcut şi destule greşeli, dar şi multe minuni, readucâd la viaţă muribunzi care păreau a fi plecaţi pentru întotdeauna.
• Sfârşitul începe când nimeni nu mai poate face nimic.
• Te poţi mulţumi şi cu un punct, cu condiţia să fie cardinal.
• Aventurile sunt salutare, dacă îţi aduc faimă şi avere.
• Organismul uman este compus din miliarde de oase care lucrează într-o armonie totală… dar şi când unele se îmbolnăvesc, vai de celelelate!
• Chiar dacă se dărâmă casa, în unele împrejurări trebuie să-ţi pui piciorul în prag!
• Realismul este nociv, te face să vezi mereu partea ruginită a vieţii.
• În modă, singurele piese care ne plac sunt cele pe care le-am mai văzut şi la prezentarea de acum trei dcenii.
• Şi cea mai bună relaţie se rupe, iar peticirea îi grăbeşte sfârşitul.
• Rămânem ce suntem, toate alternativele ţin de iluzii.
• Răul este epidemic, trece de la om la om.
• Armonia e ca un pahar de cristal: străvezie şi fragilă.
• Sentimentele sunt pestriţe. Nu ştii niciodată care-s albe, care-s negre.
• Medicamentele sunt atât de multe că nu ştii de la care te vindeci şi de la care te îmbolnăveşti mai rău
• În răul cel mai rău ete o picătură de bine.
• Vecinii sunt mai importanţi decât stilul şi structura de rezistenţă a unui bloc.
• Ne angajăm îm datorii fără a şti ce venituri ne aduce Anul Nou.
• În orice fermă se găseşte câte un bou care e mai deştept decât fermierul însuşi.
• Viaţa nu estre nici ucenicul, nici patronul nostru.
• Natura a aşezat în noi o genă a nemulţumirii care ne duce dintr-o nemulţumire în alta.

Continue reading „Harry ROSS: Cugetări rebele” →