Günter Kunert: LAIKA

                                                     Foto Laika

***

 

LAIKA*

 

Într-o sferă din metalul
nostru cel mai bun,
zboară, zi de zi, un câine
fără viață înconjurând Pământul,
de parcă ar vrea să ne prevină
că tot așa se va roti
an de an, în jurul soarelui,
plină de oameni neînsuflețiți,
planeta noastră
cea mai bună.

Günter Kunert, Germania (1929-2019)

Traducere Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din: „Erinnerung an einen Planeten“, Heyne Lyrik

***
*Laika a fost prima ființă care a înconjurat Pământul. Ea a fost selectată ca echipaj al navei sovietice Sputnik 2, lansate pe orbită la 3. noiembrie 1957. La vremea aceea nu se știa mai nimic despre efectele călătoriei spațiale. Laika a murit în decurs de câteva ore, în urma unei supraîncălziri.

LAIKA *: In einer Kugel aus Metall,/ Dem besten, das wir besitzen,/ Fliegt Tag für Tag ein toter Hund/ Um unsre Erde/ Als Warnung,/ Daß so einmal kreisen könnte/ Jahr für Jahr um die Sonne,/ Beladen mit einer toten Menschheit,/ Der Planet Erde, Der beste, den wir besitzen

Günter KUNERT: Înainte de potop

Pictură: Higorca Gómez Carrasco

***

 

ÎNAINTE DE POTOP

În arborii nocturni

aer în formă pură

prelung chemând

din depărtări.

 

Mă-ntreb acum

de-i rămas bun
sau altă prorocire

a capătului.

Pământul se coboară

sub propriul orizont,

nimic nu mai răsare.

E clar că nu ne mai rămâne

decât fugara oglindire,

chip reflectat în care

pentru-o vreme
încă mai dăinuim.

Günter Kunert (Alemania, 1929-2019)

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

****

VOR DER SINTFLUT//In den Abendbäumen/Gebilde aus purer Luft/langgezogen wie Rufe/aus weiter Ferne/und ich frage mich/
ob das der Abschied sei/oder sonst ein Zeichen/des Endes//Denn die Erde versinkt/hinter ihrem Horizont/nichts geht mehr auf

das ist klar/und es bleibt/ein fahriger Widerschein/von uns allen/noch eine Weile//bestehen.

Günter KUNERT: A lupoezinii

Fotografie Germain Droogenbroodt, Ithaca 27.7.2018

 *

a lupoezinii

Asemeni feței tale, ce-n camera obscură,
Neclară și străină de-abia se deslușește
Stă atârnată luna pe bolta de tăciune.

O văd scăldată-n dalbă lumină sclipitoare
Disc șlefuit cu trudă dintr-un metalic ciob

Ce-n după-amiezi albastre pe cer ni se arată
Pălind epuizată, schimbându-se ades,
De parcă un zburdalnic copil ar fi pictat-o,
Amestecând vopsele diluate neglijent
Și totuși încărcate de frăgezimi duioase.

Günter Kunert, Germania, 1933

Din: “Erinnerung an einen Planeten“ (*Amintiri de pe o planetă), Ed. Hanser

 

(Das Gedicht vom Mond// Wie dein Gesicht im dunklen Zimmer/ So aufgelöst und fremd/ Hängt auch der Mond am schwarzen Himmel// Hell sah ich ihn und weiß/ Und hart geschliffen wie ein Stück Metall.// Am frühen blauen Nachmittag/ Manchmal auch blass und matt/ Als hätte ihn ein Kind gemalt/ Mit schlechten Farben/ Doch voll Zärtlichkeit.)