Luminatul  GHEORGHE  ȘINCAI

( 1754-1816 )

 

Râciule, din a ta huma, vrednici oameni s-au născut,

Buni români, cu drag de țară și de neamu-ngloriat,

C-au avut de-aici exemplut mărețitului trecut

Ce purtatu-l-au în suflet ca icoană de-nchinat.

 

Printre ei, a fost un ȘINCAI, doritor de-nvățătură

Și setos a ști cum fost-au bunii și străbunii lui,

Ce făcut-au ei în viață și cât încă dânși vrură

Să răzbescă greul lumii și-ncă vrerea nu știu cui.

 

De-asta a-nvățat pe rupte ce i-au dar din a lor minte

Dascăli vechi cu-nțelepciune,  știutori de mersul lumii,

Să îmi poată a deschide vechi lăcate ruginite

Ce îmi țin sub a lor pază, chiar istoriile humii.

 

Ani la rând tot scormanit-a prin bătrânele hrisoave

Să înoade cele epoci din istoria cea frântă

Și să scrie cu-a lui pană în bătrânele ceasloave

HRONICUL  vechimii noastre, în țărâna asta, sfântă.

 

El a pus a noastre fapte să rămână veșnicie

În a filelor istorii ce s-or scrie rând pe rând,

De aici s-avem putere, fală încă, măreție,

Ca să știe următorii cine-am fost pe-acest pământ.

 

Numai luminând norodul, neamul ăsta o să urce

Pe cărarea meritată de cât jertfă dat-a vamă

De la începutul lumii, noi am fost Hristoși pe cruce

Ca aici să fim de-apururi neînchisă, veche rană.

 

Mulțumim bătrâne dascăl, ardelean de viță veche

Că ne-ai dat spre a cunoște mărețitul nost’ trecut,

Fără tine, drumul nostru, cela fără de pereche

Ar fi fost uitată filă, în a  vremi petrecut.

 

Fii vecie însfințită dădătoare de speranță

Că de-aici s-or naște și-alții cu o minte luminată,

Și sub umbra Ta Mărite, trecătoarea noastră viață

Va înscrie-n cartea lumii, altă filă înălțată.

 

Azi, tu-ți dormi vecie lungă în pământ  înstrăinat,

Tot tânjind să fii în huma Râciului cuibar de lume,

Cu tot neamul tău alături, lângă cei care-au plecat

Spre cerescul nemuririi, făcători de lucruri bune.

 

Te-om lua cândva acasă, să te-avem sub al nost’ soare

Cu tot neamul tău destoinic în umbrosul  țintirim,

Să fii flacără nestinsă și troiță veghetoare

Locului acesta care, îl iubim și-l prețuim.

 

——————————–

Mircea Dorin ISTRATE

3 noiembrie 2019

 

P.S. Poezie ce a fost citită în data de 3.11.2019 la Biserica Greco-Catolică din RÂCIU, prilej cu care va fi depusă în acest locaș, urna cu pământul din presupusului mormânt din cimitirul din Slinica – Slovacia, unde își doarme somnul de veci marle istoric, filolog, iluminist român.