VIENA – PRIETENIA

 

Basme sub teiul plângând în flori mirositoare

Au cântat – in nuce – învăluitoare, fermecătoare

Aducând ochii Genarului în ființă

Să iubesc Făt-Frumosul, nemaipomenită ființă

 

Prietenia pe trepte de biruință

Folclorul în magica biruință

Ca să apară o nouă ființă

În arealul Vienei – veche dorință

 

Prieteni am găsit apoi

Tasso, Goethe, Camoes, Tolstoi

Turgheniev, Shakespeare, Balzac, Ariosto, Homer

Omul de la Paralela 45 în taină îi cer

Dezvăluirea din Iliada, mister

Iliada, acolo sunt Daci, spune el

Ariosto, Chamberlain, Virgiliu

Dante, Sofocle – au pus sigiliu

De prietenie perenă

Pe dezvoltarea umanității genă

Rousseau, Saint Simon, Racine

Ce e clasicismul mi-au predat în fine

 

Prietenia adevărată însă

Cu tainele ei rămase nepătrunsă

Mi-a apărut mirobolant în cale

Pe drumul Vienei, paradisiacă împrejurare

 

Prietenii mei au continuat să se arate

Cu Saint Beuve, Hugo, şi alţii şi în carte

Cu Marcel Proust dormeam pe pernă

Madelena lui o degustam fidelă

 

Şi  prietenia în carne şi oase

Am găsit-o la Baia Mare

Oraş printre oraşe

Trăsătura ei de origine divină

Ca un arbore în furtună mă înclină

 

Călinescu, Arghezi, Coşbuc

Alexandru cu – Vămile Pustiei – buluc

Au răsturnat în fiinţa mea

Dorinţa de a urma

Scriitorimea

 

Eminescu, teza de licenţă

La Viena şcolit în evidenţă

Cu familia mea s-a înrudit

Cu Epaminonda Bucevski

Prieten iubit

Unchiul soacrei mele i-a creat

Portrete de faimă în Viena la împărat

 

Continue reading „Georgeta BLENDEA: Cu caleașca prin Viena (versuri)” →