Astăzi totul e risipă,doar dezastre au rămas,
nu mai am nici un motiv, să aprind măcar o torță.
Mi-am vândut tot idealul într-o clipă de impas,
cătrănit de amănunte în cămașă grea de forță.

Azi e ziua cea de ieri, când visele s-au transformat în dramă
si mi-am lăsat acasă EUL crezând în sfântul jurământ.
Mă împovărau ninsori adânci, uitând chiar dorul și de mamă
și-n ochii tăi priveam adânc , când tu… mă declarai înfrânt.

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

21 februarie 2019

Trosnesc păduri întregi de ofuri zămislite
clepsidra timpului e plină de copii plângând.
Suspină universul de stele răstignite
și cruci fără morminte … în zborul tău căzând !

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

2 februarie 2019

În potopul de afară caprele își rup un corn
ca motiv dospesc prezentul și încalț iezii cu dezastre,
Corbii fac alai pe cer, vântul șuera prin horn
fără puls vibrează luna spărgând razele -n ferestre.

În retină îmi crește ierburi și mă simt în contratimp
port pe mine haina vieții îmbibată de morfină,
Și se -aude despre tine că mi-ai pus în coastă un ghimp
mă dezic acum de toate… într-o iarnă prea străină !

——————————-

George POTIRNICHE

23 decembrie, 2018

Colindă-mă iubito în astă seară sfântă
Căci calea dintre stele este atât de lungă,
Îngerii la geam în glas cu tine cântă
Farmecul iubirii tristețea mi-o alungă.

Colindă-mă iubito, colindă cu iubire
Și tot ce-i vis să nu dispară,
Un curcubeu pe cerul inimii răsare
Colindă-mă cu leru-i-ler în astă seară.

——————————-

George POTIRNICHE

11 decembrie, 2018

Doar timpul s-a schimbat în noi
Sfârșind epuizabila resursă,
Există încă declarații de război
În nefiresc, statistică e viața ca la bursă.

Tot timpul mai rămâne doar speranță
Urzind-o în clipele de rugăciune,
Un rod mai bun să curgă peste viață
În nefiresc,flămândă-i dreptatea-n noțiune !

——————————-

George POTIRNICHE

28 octombrie, 2018

Cu o foame vlăguită tremură pe buze chinul
croşetezi secunda clipei ca tsunami în ocean,
Ancorată -n coapsa lunii sânii dănțuie festinul
rătăcită-n Eden,prinsă-n lava de vulcan.

Puls aritmic,țipă-n vene…te sfârşeşti în absolut
contopită-n început te ascunzi după un spasm,
Dezgoliți de fantezie mă topeşti într-un sărut
prinşi în lanțul desfățării ne trezim ca dintr-un basm.

——————————-

George POTIRNICHE

25 octombrie, 2018

Acum îngenuchez în ochii tăi prea verzi,
Voluntară mă condamni fără doar şi poate…
E toamnă pustie şi mă îngropi în zăpezi
Sângerez a pustiu… între ploi nesecate !

În piept mă arde o durere, infernala
E toamnă absolută şi clipa e scânteie
Inventezi concluzii într-un ceas de îndoială,
În infinit rasfăţ… printre curcubeie…

Agonizează pulsul prin vene premature,
Căzut pe tâmplă toamnei din ochii tăi flămânzi
Cu zâmbet fals prezentul voiește sa te fure,
Sărutându-ți părul… şi sânii tăi rotunzi !

——————————-

George POTIRNICHE

13 octombrie, 2018

Introspectă o furtună s-a pornit într-un pahar,
neiubit de un deceniu mi-ai dat vis protocolar,
Pe acord de melodie cioburi ai făcut destinul,
Temelia noptii urlă… ce amar mai este chinul !

Îmi vibrează incisivii paşii şoaptelor din urmă,
retrăiesc în agonie viaţa este ca o dramă,
Nesupus filozofiei, fac o ultima încercare,
corelez esenţa vieţii …la o vestă de salvare !

——————————-

George POTIRNICHE

12 octombrie, 2018

Ea

Sunt o frunză în toamnă iubite
Și atât de mult am vrut să mor,
În visele mele te-am găsit pe tine
Și frunzele s-au transformat în flori.
Dar ești departe și visul e cuminte
Descopăr minuni și de azi înainte,
Îmi ești cântec și zâmbet în ploi
Noi și viața… ce-o iubim amândoi

——————————-

George POTIRNICHE