George POTIRNICHE: Spune-mi…

Spune-mi…

 

Spune-mi tu cu glas fierbinte și atinsă de tăcere,
Într-o lacrimă pustie dai amploare nostalgiei
Și așterni cu ger cumplit sentimentelor durere
Despicând pretextu-n doua… cu tăișul sabiei…

 

Acum îngenuchez în ochii tăi prea verzi,
Voluntară mă condamni fără doar şi poate…
E toamnă pustie şi mă îngropi în zăpezi
Sângerez a pustiu… între ploi nesecate !

 

În piept mă arde o durere, infernala
E toamnă absolută şi clipa e scânteie
Inventezi concluzii într-un ceas de îndoială,
În infinit rasfăţ… printre curcubeie…

 

Agonizează pulsul prin vene premature,
Căzut pe tâmplă toamnei din ochii tăi flămânzi
Cu zâmbet fals prezentul voiește sa te fure,
Sărutându-ți părul… şi sânii tăi rotunzi !

——————————-

George POTIRNICHE

13 octombrie, 2018

Lasă un răspuns