– Aș vrea să pot să îți arăt acum !
Cine sunt eu dar și de ce-s în stare.
Ca să-nțelegi că visul meu oricum
Eu chiar că îl voi pune-n aplicare.
– Să te iubesc mereu, definitiv !
Să te conjur să-mi fii mereu iubită.
Trecutul să mi-l dai …retroactiv !
Ca viața să ne fie împlinită.
Dar nici măcar atuncea nu vei ști
Cine am fost și cine sunt de fapt.
Misterul, sigur, îl vei desluși
Când vei vedea că pentru viață-s Apt.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

21 decembrie, 2018

Ţi-am povestit o noapte doar istorii
Cum suflete din sărutări trăiesc.
… din arme ce vuiesc contradictorii
iar împotriva lor, tot … te iubesc !

Aud din depărtare strigături
Sau gemete de firi țipând cumva.
Sunt pașii tăi pășind dărâmături
Sau nostalgia unui dor, ceva.

Privirii să îi dai acum repere
… și năzuința care ți-a rămas.
Dintre visări și gânduri efemere
Iubirea s-o slăvim în singur glas.

Ţi-aș povesti de geana unui zeu
Ce tot clipește-n gânduri migratoare.
Când palmele îţi plâng pe trupul meu
Tresară doar perfuzii de candoare.

Umblând pe calea vieții, rătăcind
… eu ajungând la capătul distanței.
(ce ne separă-n viață) … aprinzând,
în ochii tăi iar flacăra speranței.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

19 decembrie, 2018

Încurajat de soarta-ți înrobită,
Te-ai ofilit sub ploaia de suspine.
Ispititor foșnea ziua pierdută!,
… și chinul ce se cuibărise-n tine.

Te-ai închinat privirii taciturne,
(pe buze … chiar istipa-ți era arsă!).
Printre furtuni și fulgere nocturne,
Ai căutat iubirea-n altă casă.

Privesc acum în ochi trecutul tău,
(în serile când noaptea-i evadată).
Sunt pradă, momentan, lui Dumnezeu,
… cu mâna sorții dreaptă … amputată!”.

Pe vremea când țineai visele-n viață,
În luciul apei, lacrime jucau.
Tu între timp văd c-ai intrat în ceață,
cu stelele ce … pe cer … ne amăgeau.

Aș vrea să-ți sting sălbăticite muze,
Cu rătăciri ce au sunat frugal.
Dar dânsele tot vor să mă acuze,
… de gestul meu și de-un trecut banal.

Rănit de lumea ta, în lumea asta,
(chiar dacă-ți voi rămâne un mister!).
Tu să nu uiți … când te-o lovi năpasta,
Că nu-s decât … o lacrimă din cer.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

18 decembrie, 2018

Amurgul serii viața o ucide!
Și duce visul sorții-n denigrare.
Cuvintele de dor acum spășite,
În viața mea tot caută scăpare.

Sunt conștient de vorbele-ți tăcute,
(dar caut sinonime-n adevăr!).
Știu că rănesc și-atuncea când sunt mute,
Iar pe acesta mi-l ia în răspăr.

În foamea de cuvinte existentă,
Speranțele sunt singura scăpare!
(de multe ori e bună și … latentă),
Dacă-ți aduce veșnic alinare.

Viața-i un rebus, gând încrucișat,
O ironie-a sorții … azi în devenire.
Un magistrat în rol de acuzat!
Și-un purgatoriu înspre … nemurire.

Am poposit aseară-n al meu suflet,
(chiar dacă știu că tu mi l-ai lihnit!).
Grumazul meu mai poate scoate urlet,
De fiară încolțită … la iubit

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

15 decembrie, 2018

”- Cât timp i-am fost iubirii tale sclav!”,
… nu am simțit decât … miros de ură.
dreptatea mea a fost un drept bolnav,
… ca să-l reții la tine-n bătătură.

Nu am să-ți cer eternitate multă,
ci să mă înțelegi, dându-mi dreptate.
… că dragostea-mi … de-acuma-i o ”recoltă”,
în visul ce-i de mult … normalitate.

– Puțina înțelegere ce-o am!
mi-o-mbracă în cuvinte, s-o pot duce.
acolo-n zare … unde mă credeam,
… sămânță pusă în pământ propice.

Tu să nu crezi că-ți cer să te înduri,
… de sufletu-mi, ce încă mai tânjește.
(pe magma însetatelor călduri),
… după iubirea-ți … care putrezește.

Fărâma mea de grijă pentru tine,
… în trupul meu străin, nu mai mocnește.
veni târziu și ziua pentru mine,
când dorul meu tăcut … te părăsește.

– Eu n-am să-ți cer iubito izbăvirea!,
(cum n-am să-ți cer puțină fericire).
dar totuși îmi păstrează … amintirea,
… secunda mea (și-a ta) de nemurire

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

11 decembrie, 2018

Nemărginirea mă ține de mână !
Iar nemurirea simt, mă recrutează.
– Iubirea … ce ți-a fost cândva păgână !
O simt în inima ce-o devastează.

– Un drum știut de tine … nu de alții !
(ești brațul drept ce mi-e plecat din umăr !).
– În minte fac diverse combinații !
Ca dragostea-ți sî îmi iasă la număr.

O viață-ntreagă ți-aș sta la picioare
Ca să-nțelegi ce mult eu te iubesc.
– Și nu-ți voi fi pasăre migratoare !
Așa de mult și tare te doresc !

Eu te-aș răpi pe continent pierdut !
– Așa cum Atlantida ne sfidează !
Din timpuri ce demult s-au petrecut
Dar unii chiar și azi o mai visează.

– Îmbrățișarea ta îmi pare surdă !
Ca și mirosul tău ce-i fantomatic.
Dar totuși cu Iubirea te faci rudă !
Chiar dacă visul simți că e tomnatic.

De ți se pare că ți-e greu cu mine
– Și că aceasta-ți este o povară !
Gândește-te că nu ți-ar fi mai bine
C-o dragoste … făcută de ocară.

Am sabotat discret destinul meu,
Punând senine semne de-ntrebare.
L-am concluzionat pe Dumnezeu!,
Credința sa punând-o la-ncercare.

În vorbe goale eu mi-am pus credința,
Plătind cinstit cu sănătatea mea.
Discuții ce sfidează suferința!,
Sau câți nebuni rămân în urma ta.

Chiar scopuri (păcălind) am deturnat,
(într-un final ce-a devenit chiar septic).
Cu neștiința eu m-am cununat!.
Și n-am crezut că voi ajunge sceptic.

Păcat că ne-ncărcăm de critici,
… ca impostori cu acte demnitare.
Adeseori, hulpavi, suntem chiar cinici,
Cu vorbe goale … sau rudimentare.

– Anatomia lor este pestriță!,
Căci sabotează iar destinul meu.
În dânsele mi-am pus cândva credință,
Uitând definitiv de Dumnzeu.

Nuferi albi pe luciul apei leagănă parfumul tău,
… deghizând singurătatea … în al ochilor contur.
buzele înfierbântate, de amoru-ți … mătcălău,
m-au oprit din a mea cale, dânselor să mă alătur.

– Mi te lasă amețită … de al vieții mele scrum!,
(ce a amorțit în tine, zecile de mii de doruri).
… noaptea asta nu-i a noastră, ci a tainicului drum,
care își rostește-n gând, ruga viselor … spre ceruri.

Am păzit mult timp trecutul de năpasta unui dor,
(crezând că însingurarea este ultimul remediu).
… de a alunga iubirea … în pustiul clipelor,
obligând, astfel pe-aceasta, să își ia zilnic concediu.

Te văd îmbrăcată-n negru, nu cred că mă porți ca doliu,
… și că nu-s simplă himeră în al norilor decor.
vreau să cred că rătăcirea e de fapt doar un orgoliu,
… care simt c-a expirat … la apusul zilelor.

Te-am pierdut pentru o clipă, în al norilor decor,
(pe un cer brăzdat de zile, ce mi-a persiflat căință).
vine vremea amintirii … de al nopților amor!,
… ruga noastră cunoscută, într-a clipei biruință.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

25 noiembrie, 2018

Cu-n zâmbet tu poți săruta un suflet,
(sătul de-nșelăciune, de destin).
Sătul de viață și sătul de umblet,
Când vede că acesta-i numai chin.

”Ah! De-aș putea să-ți deslușesc privirea!”
Cât de ușor mi-ar fi ca să citesc.
Tot ce-i în tine (chiar și amintirea),
Și asta fără teamă că greșesc.

Acestea sunt meniri analfabete!
Închipuiri de nimenea alese.
Vor deveni cândva fapte concrete,
Numai de noi doi sigur înțelese..

Și totuși ai uitat de toate-acestea,
(de dragoste, de liniște, de pace).
Iar mai presus de toate chiar pecetea,
Ai pus-o peste dragostea rapace.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

19 noiembrie, 2018

Mă curtează izul dânsei, stimulându-mi indecenţa!,
… că-nainte de trădare eu i-am constatat prezența.
Urlă stelele în noapte parc-ar fi dânsele-n rut,
îmbrăcate-n constelații și-n orgoliul meu tăcut.

I-au delirul tău ca doliu … pentru nopțile pierdute,
(și cutremur sub amprenta dorurilor noastre mute).
Calendarul tău de patimi cred că încă ne pontează,
Cum c-am fi prezenți în visul ce nu ne mai guvernează.

Idioți post mortem suntem sau celibatari nocturni,
Priponiți la tâmpla sorții … din mila unor nebuni.
Arvunind de-acum ‘nainte zile cu nemiluita,
Pentru nopțile perene care ne-au furat ispita.

Alfabetizând trecutul … am uitat să conspectăm,
… daunele nemorale ale visului diform!.
Fluturi care nu mai zboară … e normal să-i retractăm,
Și în doruri întinate noi de-acum să dezertăm.

Optimist eu sunt din fire dar acum nu mai suport,
Lașitatea … ca remediu și perfidul tău complot.
O să bântui multă vreme printre morții încă vii,
Ca să știi că viața noastră face alte strategii.

Poemul face parte din trilogia ”Mâna destinului” volumul III intitulat ”Donatoarea de speranță”

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

5 noiembrie, 2018