Florin-Cezar CĂLIN: Sfinții tragediilor noastre…

Sfinții tragediilor noastre…

 

– Am să m-amețesc cu ploaia ca și ultimul cretin!,

(tu mă iartă minunato … că-n tăcere eu mai zbier)…

… mă las pradă mahmurelii, unui dor, unui destin,

și-nvingând nudele vise mă-mbăt iar să nu mai sper.

 

Mă amanetez pe-un mâine pus în lanțuri de-un trident,

… ca poimâine să nu tremur prins într-un coșmar lumesc.

îmi invit toți neuronii … care-i am în plasament,

… la nemulțumirea firii și a tot ce-i … nefiresc.

 

– Pune-i pansament iubirii peste frunțile ce ard!,

… până când ne mai sosesc … invitații la-nrobiri!…

”- Lasă-mă în plata sorții și-n al dragostei hazard!”,

(ca o ultimă dorință … pentru tinerii martiri).

Îmi înfig viclean o gheară … în insinuări de Rai,

… las în iarbă pulsul vieții să te strige în tăcere.

amăgirii noastre oarbe îi spun vorbe-putregai,

(întru nebunia noastră … pentr-o clipă de plăcere).

 

Te voi dezlega de stresul … unor gânduri pasagere,

(ca să plec cu vântu-n nori înșirând minciuni albastre).

… peste lipsa mea de fapte și cuvinte austere,

tu să pui ca și garanți … sfinții tragediei noastre.

 

”- Cine-s demonii sau Zeii ce ne-au plâns cu lumânări!”,

(îndrăznind să ne înece … depravatele suspine?)…

…într-un cor de umbre triste … cu călugări muritori,

proslăvind înșelăciunea ca pe-o faptă ce-i de bine.

 

– Nu mă vindec de iubit nici de-ați pune dinamită!,

(în cavou meu sau templu, fiindcă-ți las prin testament).

… sentiment înălțător … sau blestemul de iubită!,

eu fiind în toate astea … consecventul tău absent.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

29 martie 2019


Florin-Cezar CĂLIN: Ploaia sentimentelor noastre…

Pentru prima oară-n viață…

 

– Nimeresc întotdeauna … în moment nepotrivit!,

… deschid ușa și din prag văd … un rânjet uluit.

(sau surâs șiret, viclean … mestecându-și între dinți)

amăreala unui zâmbet din destine necuminți.

Se întoarce-ncet, cu scârbă fiindcă și eu îi zâmbesc,

(semăna cu o grimasă … chiar că-i Iadul pământesc!)

… mi-am dorit în al meu suflet să nu-l fi zărit vreodată,

… dar stăteam în pragul ușii … și-n privire ei mirată.

”- Pot să intru?! … îngânai (cred că-ncet, printre măsele!),

(eu simțind cum mă străpunge … un cuțit pân’ la prăsele).

văd că ușa e deschisă … fiindcă eu cred c-am făcut-o…

… să mă-ntâmpine-ntrebarea: – Dacă bine-am nimerit-o?!.

Am pășit eu pe covor ce-avea chiar culorea verii,

… se schimbase parcă tot … simțeam flacăra durerii.

pentr-o clipă, dintr-un colț, mă priveau candid și blânzi,

ochi căprui ce semănau … dragostea lor cu dobânzi.

– Dintr-o dată nici picioare parcă nu mă ascultau!,

… aș fi vrut să mă întorc și să fug … nicicum să stau.

… să nu mai privesc în urmă, fiindcă chiar aveam emoții,

(pentru prima dată-n viață m-am simțit … precum roboții).

”- Am venit cu răsăritul! … Am adus ce mi-ați cerut!,

(fâstâcindu-mă deodată, cum făceam la început).

ce spuneam părea ridicol, dar priveam cumva vrăjit,

… înspre chip primăvăratec ce părea un răsărit.

Am pus pe birou pachetul și întors în sinea mea,

… chiar am vrut să fug în noapte: – Ce rușine-mi mai era!

încercam totuși un gând, cică ochii m-au văzut,

”- Cum ar fi în disperarea-mi să cerșesc al tău sărut?!”.

cu mâna dusă la gură, am simțit prezența lui,

era parcă pentru mine … mulțumirea Raiului,

dar trezindu-mă din vise … cum stăteam în fața ei,

mă-ntrebă într-un moment: – Ai venit ca să mă iei?!,

… sau dorești o limonadă, fiindcă este cald afară,

se-auzise vocea sa … poate pentru prima oară.

… eu visam? ori poate-aievea auzeam cele cuvinte,

(ieșite din a sa gură, da-mi părură legăminte).

ochii mă rugau timizi ca să stau, să mai rămân,

(era pentru prima dată când nu-mi mai eram stăpân).

Eu cu ochii în pământ, nu puteam să mai ating,

… ușa care închisese … visele … ca într-un ring,

deschizând în fața mea, nopți la care eu gândisem,

… Iată-le! … aici, aievea … – Oare mă îndrăgostisem?!…

 

Ploaia sentimentelor noastre…

 

Îți iubesc stropii de ploaie dar și ploaia ta desculță,

(să o simt cum se prelinge, peste trupul meu fierbinte).

… să mă amețesc cu dânsa în avântul de șiroaie,

lacrimile-mi să nu afle … nesecretul din cuvinte.

 

Ridic fața înspre cer … și mă rog eu ploii tale,

… să îmi spele sufletul, obosit de-a ta iubire,

să mă-nvețe (dacă poate) din tertipurile sale,

și cum inima să spere … tot râvnind la fericire.

”- Tu dă-i voie inimii să-și revadă amintire!”,

(fiindcă-ți va preface viața în cascadă de simțire).

… picurii ce se preling din vestita ta privire,

mie-mi pare că sunt lacrimi care-aduc doar fericire.

 

Eu iubesc la nebunie, să alerg desculț prin ploaie,

… să îi simt cum răcorește porii sufletului meu.

apoi să pornesc în tine, dragostei mele … puhoaie,

… care nu pot fi oprite nici de bunul Dumnezeu.

Ochii tăi evită cerul chiar în noaptea nunții noastre,

… dar și norii care-ar vrea … să ne plouă cu dorințe.

… în infinitatea zării … mărilor tale albastre,

văd că rătăcesc corăbii. pline ochi, cu suferințe.

 

– Mi-este sufletul o oază, apă limpede-n deșert!,

(printre dunele de sete … căutând iubirea-n viață).

… se hrănește cu speranța, dar și cu al tău secret,

care tinde să-ți inunde … liniștea de dimineață.

 

Stau și simt cum se prelinge, peste trupul meu fierbinte,

(ploaia ta, care îmi umblă descălțată chiar și-n vise).

… îți iubesc stropii de ploaie … netăcerea din cuvinte,

căci mă amestec cu dânșii, în avântul de șiroaie.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

28 martie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Versuri de dragoste

Destinul tău de-a fi femeie…

 

– Iar îmi joacă orizontul, festa re-ncarnării tale!,

… ne-amorțește noaptea pașii înspre desele solstiții.

râcâi bruma de concluzii, în absențe neletale,

… sau iluzii nenăscute … din placente cu soluții.

”- Tu n-auzi urlând șacalii Luna noastră peste lacuri?”.

… sau cum cetini se desfac când ne pierdem urma-n ere?.

imposibila ta nuntă … poate să dureze veacuri!,

… până vine tot Infernul, ce-l deții … la Înviere.

– Aruncăm ca pe grenade, stelele, peste orgolii!,

(urși flămânzi pornesc să guste plânsul nostru de martiri).

… mă tot bântui cu sărutu-ți … prelucrat în teritorii,

sau mă sperii că iubirea … spintecă din nou trăiri.

 

Noi la polii existenței … am ucis copii de sânge,

… să uităm de tragedia sfinților ce-am răstignit.

(din ofranda cea păgână care și acuma plânge),

fuge bezna ignoranței … spre albastrul Infinit.

Fuga ta cu dânsa-n brațe și cu soarele-n priviri,

(e dovada că din noapte se va face totuși ziuă!).

… când discipolii speranței (pe moment) și-or aminti,

că iubirea ta diurnă nu va ”bate apa-n piuă!”.

 

Parfum de femeie în fumul de țigară…

 

Am vrut să mă sinucid … să mă-mpart cu restul lumii,

… dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toți ”nebunii”.

și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,

până moartea (ce soprană!) m-a ”lucrat” fin … pe la spate.

În morminte, pe la tâmple, m-a ”iubit” … cam până ieri,

(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!…).

arătându-mi cum mai moare … uneori și … nemurirea,

rămânând să divorțeze (de parfumul tău), iubirea.

 

”- Te-am iubit femeie nudă, eu și toți ”nebunii” mei!”,

… ce te-au adorat o vreme … până au ”ieșit scântei”.

când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,

… pe obrazul sideral … căci iubirea sa … murise.

N-am scăpat (nicicum) de ”palma” ce mi-a dat-o Dumnezeu,

(mi-era bine lângă tine chiar de nu era … mereu!).

acum ”zac” în conștiința muzelor ce văd că-s moarte,

împărțind trufia lumii (zilnic), dar fără … dreptate.

 

Eu îndur chiar de milenii, dragostea … întradevăr!,

… soarele cum naște ziua … pregătindu-se de-amor.

dar tu ai făcut în mine, răni … pe care le-ai vândut,

sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu știi cui) … cu împrumut.

Simt parfumu-ți de femeie (oare pentru-a câta oară!),

… în secundele divine … chiar și-n fumul de țigară.

Nu mai știu ce este viața fără toți ”nebunii” mei…

… ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.

Am vrut să mă sinucid … să mă-mpart cu restul lumii,

… dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toți ”nebunii”.

și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,

până moartea (ce soprană!) m-a ”lucrat” fin … pe la spate.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

24 martie 2019

 

 

Florin-Cezar CĂLIN: Misterul umbrelor din ochii tăi…

Misterul umbrelor din ochii tăi…

 

Strâng în palme timpul tău, n-aș dori ca să mai zboare!,

… iar în pumni, pare că țin, fericirea-ţi … migratoare.

fiindcă eu nu pot să cred … că există falsitate!,

… într-o dragoste perenă … scosă-n ilegalitate.

 

– Astăzi mi-o arăți timidă cum lucește-n ochii tăi!,

(așezați în podul palmei … parcă-s două vâlvătăi).

… le-aș da drumul ca să zboare, să-i cuprindă fericirea,

dar mi-e teamă că aceștia vor găsi chiar nemurirea.

 

… ești un înger pentru mine, dezertat din Raiul tău,

(fără ca să știe nimeni … nici chiar bunul Dumnezeu).

… care pentru-al tău sărut, ca un fel de ”Noapte bună!”,

ar putea să ne lase nouă … ceru-n nouri de furtună.

 

Ți-am furat eu amintirea … doar ca ea să nu se piardă,

… păstrând-o în colțul minții, ca un fel de avangardă.

să ți-o accesez în gând și-n privire totodată,

fiind foarte exigent … la cătarea ta mirată.

 

– Mi te plângi codificat c-ai dat timpului răbdare!,

(ca să ne mai pregătească zile pline de candoare).

… liniști încă nepătrunse … să sculpteze-adânc în el.

iar să clipa de tăcere să ne fie … menestrel.

 

Viața merge înainte … chiar dacă nu e născută,

… e de-ajuns că este doar în privirea ta ocultă.

fiindc-ai dezlegat misterul tainelor prin care treci,

… și a umbrei răsărite … cu care vrei să-ți petreci.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

22 martie 2019

(Poemul face parte din trilogia ”Mâna destinului”, volumul II ,,Protestul   ochilor tăi” ce urmează a fi lansat pe data de 25 mai 2019).

 

Florin-Cezar CĂLIN: Dincolo de mâine e speranța…

Dincolo de mâine e speranța…

 

– O femeie te condamnă să-i trăiești vis de iubire!,

… în schimb privilegiul tău e să bântui nostalgia.

(lacomă și aparentă … devorează fericire),

… iar privirile-i vorace, prelungește agonia.

 

Buzele devin fierbinți … și adesea carnivore,

(patologice pot spune) … în dorințe, insistențe.

… când se supără, se-ntind și devin chiar incolore,

dacă-n dragostea avută simte că sunt influențe.

… ține-n mâini ea Paradisul, dar în gheare tot Infernul,

(având parcă stângăcie … de femeie evadată!).

… în nevolnicia sorții … chiar a exilat blestemul,

dintr-o lume de mistere, insistent amorezată.

 

– Ea mai poate tempera … tragediile umane!,

… sau să vindece o rană, ce se pare că e veche.

însă-i este foarte teamă de iubiri toxicomane,

(ce ar transforma chiar Eden … într-o lume nepereche).

Dragostea-i pământ fertil … iar iluziile tale,

… sunt semințele din care, trebuie să încolțească.

(vise ce-ai avut cândva … chiar ecouri maternale),

și fără să îți dai seama, vor începe să rodească.

Dincolo de-al nostru mâine este visul sau speranța,

(legăturile de viață, din neant prestabilite).

lumea ta în a mea lume simt că îmi dă siguranța,

dorurilor mutilate … niciodată potolite.

Lacomă și aparentă, devorându-ți fericirea!,

… și privirile-i vorace, prelundu-ți agonia.

ea, femeia te condamnă să-i trăiești vis de iubire,

chiar când privilegiul tău e să bântui nostalgia.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

20 martie 2019

 

Florin-Cezar CĂLIN: Clepsidra de rezervă a timpului…

Clepsidra de rezervă a timpului…

 

Mi se spovedește timpul, în clepsidra-i de rezervă,

… cu o mare disperare … și cu foarte multă vervă.

că sub pleoapele prea grele, mai visează întâmplări,

… dospind agonia-n vise … și-n curând în sărutări.

 

Spânzură geana durerii somnul frumuseții tale,

… căci de astăzi mi se pare … și-a sedat clipe de jale!.

am greșit când nemurirea te-a ales numai pe tine,

să faci față conștiinței … și s-o scoți dintre ruine.

… delirările-i se pare că dau numai amânări,

sau iubiri abandonate … rătăcite-n resemnări.

… sunt bolnav de multă vreme fără ca să am habar,

”- Că-n intimitatea sorții … dragostea-și face altar!”.

N-am crezut că ochii tăi … chiar scot radical din vise,

(că sunt vinovați de doruri și de gesturi interzise).

… chiar de au greșit răsunsuri … la vădite remușcări,

tot au înțeles că soarta … suferă modificări.

 

… ai ucis realități, idealuri sau chiar crez,

(pariind mâna dreptății pe … un gest de amorez).

… în genunche stau acuma, întristat și îmi jelesc,

o posibilă iubire … de care mă-ndrăgostesc.

– Pentru un nebun ca mine timpul tău are valoare!,

(îmi trezește insomnia … chiar din somnolenta-i stare).

neuitând că fericirea … poate fi și foarte tristă!,

… un regret ce n-a uitat că în lume ea există.

 

Drept pedeapsă fac mătănii și-mpart vise la săraci,

(sub pretextul că iubirii tu oricând poți să-i fii vraci).

… sau că poți (în disperare) … și cu foarte multă vervă,

să le spovedești chiar timpul, în clepsidra de rezervă.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

18 martie 2019

 

Florin-Cezar CĂLIN: Noi apariții editoriale

Am primit volumele de versuri de la tipografie. Mulțumesc din suflet editurii Contraste culturale, editoarei Izabela Tănasă, domnului Arthur Weber pentru copertă și redactarea computerizată a cărților. Adevărați profesioniști.

Cine dorește ultimele două volume apărute să mă contacteze în privat pentru detalii și lămuriri.

AȘA ARATĂ ULTIMELE MELE DOUĂ VOLUME, APELAȚI CU ÎNCREDERE LA SERVICIILE EDITURII.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

14 martie 2019

 

*Nota redacției: Felicitări autorului!

Florin-Cezar CĂLIN: Taina ultimelor stări…

 

Taina ultimelor stări…

 

– Câtă-nghesuială-n vorbe, în cuvinte, în priviri!,

… într-un strop de omenie (nici aceea permanentă).

… în răspunsul diabolic … regăsit în amintiri,

mai putem să îndurăm fără dragoste-n arendă?.

 

– Fericirea noastră moare îngrăită de tristeți!,

(an de an, zi după zi … gust cenușa-i tot mai des).

… a rămas puțină care, în frânturi de frumuseți,

sfârtecă întâia-și dată timpul încă ne-nțeles.

 

O revăd sub orice formă … chiar în urma pașilor,

… îndreptați spre inimi frânte puse-n trupuri de mister.

(umbre sau îngeri-călăi … poartă drama stelelor),

… într-un mâine fără tine … paraliptic, efemer.

 

– De-astăzi nici măcar nu merit ca eu să te mai urmez!

(sunt în centrul unui haos, propriul meu motiv de colaps).

… timpul mi-a apus cuvinte … și nu pot să meditez,

la placentele iubirii … atârnate într-un … prolaps.

 

Oh! cât de aproape-i noaptea, ultimilor noastre zboruri,

… și cum zbiară bezna Lunii injectând în răni iertări.

nicăieri nu mai există … patima ce-am pus în ”roluri”,

dar noi vrem să jupuim taina … ultimilor stări!.

 

– Știu de ce ne-au apărut … breșe-n calea fericirii!,

(fiindcă timpul nostru cosmic a făcut pe loc avort).

… când s-a pus problema clară … să cedăm noi nemuririi,

ani ce-au fost de suferință … cu sau fără pașaport.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

12 martie 2019

 

Florin-Cezar CĂLIN: Ultimul verset al iubirii…

Ultimul verset al iubirii…

 

Mă voi scufunda-n adâncuri până-n sinea morții tale,

… temător dar foarte sigur că-ntr-o zi ai să mă ierți.

ai pus sfinții mei în lanțuri, fericirii noastre zale,

ca-n Infernul ce ne-așteaptă … noi să devenim experți.

 

Mâna dreaptă a luminii s-o săruți, să-i curgă Iaduri,

(să te lepezi de Satan … și de-a sorții netocmeală).

… e posibil ca și Raiul să-și pună sfinți pe la garduri,

să vegheze periodic … nefondata ta greșeală.

 

Am spart zidul catedralei unde îi țineai ostatici,

… racordând divinitatea la prezentul tău trecut.

când iubirea ta dispare ne purtăm ca doi sălbatici,

(numai ca să ne-mpăcăm … s-o luăm de la-nceput).

 

– Fac un pas și plânge lumea, de fac doi e tragedie!,

(pun de gardă fericirea … să se chinuie în lanțuri).

”- Vei rămâne-n amintire prea frumoasa-mi nebunie!”,

… ce mi-a fost orânduită sau citită chiar în zațuri.

Ochiul cerului (de sticlă) sparge patima iubirii,

… pe sub pleoape chiar privirea ne prezice nouă moartea.

te-aș lăsa să vezi cum timpul pune-n locul fericirii,

… liturghia inimii … care-ți devorează partea.

 

– Amnezia unui gând pare că-i necredincioasă!,

(eul îmi devine sadic … venerabil ca pamflet).

… simt că îngeri au ascuns morții noastre, neagra coasă,

pregătindu-ne iubirea … pentru ultimul verset.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

10 martie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Forma divină a sentimentelor tale…

Forma divină a sentimentelor tale…

 

– Îmi las gândul cel sihastru să păzească un delir!,

… sau chiar liniștea să-și afle, printre zările albastre.

(gustul ”dragostei” să pară … ne-nceputul elixir),

… al ambroziei (ce-o beau), zeii visurilor voastre.

 

– În diaspora iubirii … ai tot învățat efectul!,

(răspândirii neglijenței printre suflete-ciulini).

… chiar i-ați controlat o vreme (ne-nsemnată), voi defectul,

ajungând, până la urmă, să ”iubiți” ca doi străini.

 

Viața v-a ”plantat, în suflet, trandafiri și o verbină,

(ca mirosul lor s-ajungă, de la el până la ea!).

… însă ”dragostea” profundă era o altă minciună,

care-n conștiința voastră văd că se cam lăfăia.

 

– Tu păgână în credință … El ciudatul ei ateu!,

v-ați luptat cu veșnicia, toți arhanghelii sau sfinți.

”- Heruvimii minții voastre l-au blamat pe Dumnezeu!”,

(că s-ar fi lăsat vândut … pentr-o mână de arginți).

 

Timpul a uitat de toate … și-a văzut de rostul lui,

(uitând să panseze rana … contradicțiilor sale).

”- Am găsit-o sângerândă! – Nu-i păsa chiar nimănui?! ”,

… și atunci eu am hotărât să-i curm strigăte de jale.

 

Eu mi-am pus credința-n tine și în bunul Dumnezeu,

… am știut de prima dată că ești … forma mea divină.

(visul meu neîmplinit, ce l-am tot avut mereu),

… oaza mea de relaxare … într-o lume-pantomimă.

 

– Asta-nseamnă când iubirea nu cunoaște bătrânețea!,

(când încrederea în dânsa … este, plusul Infinit!).

… sentimentele din tine … își găsesc iar tinerețea,

consistența și credința faptului că sunt iubit.

 

(verbină = plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dințate și cu flori roșii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut)

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

4 martie 2019