Sfinții tragediilor noastre…

 

– Am să m-amețesc cu ploaia ca și ultimul cretin!,

(tu mă iartă minunato … că-n tăcere eu mai zbier)…

… mă las pradă mahmurelii, unui dor, unui destin,

și-nvingând nudele vise mă-mbăt iar să nu mai sper.

 

Mă amanetez pe-un mâine pus în lanțuri de-un trident,

… ca poimâine să nu tremur prins într-un coșmar lumesc.

îmi invit toți neuronii … care-i am în plasament,

… la nemulțumirea firii și a tot ce-i … nefiresc.

 

– Pune-i pansament iubirii peste frunțile ce ard!,

… până când ne mai sosesc … invitații la-nrobiri!…

”- Lasă-mă în plata sorții și-n al dragostei hazard!”,

(ca o ultimă dorință … pentru tinerii martiri).

Îmi înfig viclean o gheară … în insinuări de Rai,

… las în iarbă pulsul vieții să te strige în tăcere.

amăgirii noastre oarbe îi spun vorbe-putregai,

(întru nebunia noastră … pentr-o clipă de plăcere).

 

Te voi dezlega de stresul … unor gânduri pasagere,

(ca să plec cu vântu-n nori înșirând minciuni albastre).

… peste lipsa mea de fapte și cuvinte austere,

tu să pui ca și garanți … sfinții tragediei noastre.

 

”- Cine-s demonii sau Zeii ce ne-au plâns cu lumânări!”,

(îndrăznind să ne înece … depravatele suspine?)…

…într-un cor de umbre triste … cu călugări muritori,

proslăvind înșelăciunea ca pe-o faptă ce-i de bine.

 

– Nu mă vindec de iubit nici de-ați pune dinamită!,

(în cavou meu sau templu, fiindcă-ți las prin testament).

… sentiment înălțător … sau blestemul de iubită!,

eu fiind în toate astea … consecventul tău absent.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

29 martie 2019

Pentru prima oară-n viață…

 

– Nimeresc întotdeauna … în moment nepotrivit!,

… deschid ușa și din prag văd … un rânjet uluit.

(sau surâs șiret, viclean … mestecându-și între dinți)

amăreala unui zâmbet din destine necuminți.

Se întoarce-ncet, cu scârbă fiindcă și eu îi zâmbesc,

(semăna cu o grimasă … chiar că-i Iadul pământesc!)

… mi-am dorit în al meu suflet să nu-l fi zărit vreodată,

… dar stăteam în pragul ușii … și-n privire ei mirată.

”- Pot să intru?! … îngânai (cred că-ncet, printre măsele!),

(eu simțind cum mă străpunge … un cuțit pân’ la prăsele).

văd că ușa e deschisă … fiindcă eu cred c-am făcut-o…

… să mă-ntâmpine-ntrebarea: – Dacă bine-am nimerit-o?!.

Am pășit eu pe covor ce-avea chiar culorea verii,

… se schimbase parcă tot … simțeam flacăra durerii.

pentr-o clipă, dintr-un colț, mă priveau candid și blânzi,

ochi căprui ce semănau … dragostea lor cu dobânzi.

– Dintr-o dată nici picioare parcă nu mă ascultau!,

… aș fi vrut să mă întorc și să fug … nicicum să stau.

… să nu mai privesc în urmă, fiindcă chiar aveam emoții,

(pentru prima dată-n viață m-am simțit … precum roboții).

”- Am venit cu răsăritul! … Am adus ce mi-ați cerut!,

(fâstâcindu-mă deodată, cum făceam la început).

ce spuneam părea ridicol, dar priveam cumva vrăjit,

… înspre chip primăvăratec ce părea un răsărit.

Am pus pe birou pachetul și întors în sinea mea,

… chiar am vrut să fug în noapte: – Ce rușine-mi mai era!

încercam totuși un gând, cică ochii m-au văzut,

”- Cum ar fi în disperarea-mi să cerșesc al tău sărut?!”.

cu mâna dusă la gură, am simțit prezența lui,

era parcă pentru mine … mulțumirea Raiului,

dar trezindu-mă din vise … cum stăteam în fața ei,

mă-ntrebă într-un moment: – Ai venit ca să mă iei?!,

… sau dorești o limonadă, fiindcă este cald afară,

se-auzise vocea sa … poate pentru prima oară.

… eu visam? ori poate-aievea auzeam cele cuvinte,

(ieșite din a sa gură, da-mi părură legăminte).

ochii mă rugau timizi ca să stau, să mai rămân,

(era pentru prima dată când nu-mi mai eram stăpân).

Eu cu ochii în pământ, nu puteam să mai ating,

… ușa care închisese … visele … ca într-un ring,

deschizând în fața mea, nopți la care eu gândisem,

… Iată-le! … aici, aievea … – Oare mă îndrăgostisem?!…

 

Ploaia sentimentelor noastre…

 

Îți iubesc stropii de ploaie dar și ploaia ta desculță,

(să o simt cum se prelinge, peste trupul meu fierbinte).

… să mă amețesc cu dânsa în avântul de șiroaie,

lacrimile-mi să nu afle … nesecretul din cuvinte.

 

Ridic fața înspre cer … și mă rog eu ploii tale,

… să îmi spele sufletul, obosit de-a ta iubire,

să mă-nvețe (dacă poate) din tertipurile sale,

și cum inima să spere … tot râvnind la fericire.

”- Tu dă-i voie inimii să-și revadă amintire!”,

(fiindcă-ți va preface viața în cascadă de simțire).

… picurii ce se preling din vestita ta privire,

mie-mi pare că sunt lacrimi care-aduc doar fericire.

 

Eu iubesc la nebunie, să alerg desculț prin ploaie,

… să îi simt cum răcorește porii sufletului meu.

apoi să pornesc în tine, dragostei mele … puhoaie,

… care nu pot fi oprite nici de bunul Dumnezeu.

Ochii tăi evită cerul chiar în noaptea nunții noastre,

… dar și norii care-ar vrea … să ne plouă cu dorințe.

… în infinitatea zării … mărilor tale albastre,

văd că rătăcesc corăbii. pline ochi, cu suferințe.

 

– Mi-este sufletul o oază, apă limpede-n deșert!,

(printre dunele de sete … căutând iubirea-n viață).

… se hrănește cu speranța, dar și cu al tău secret,

care tinde să-ți inunde … liniștea de dimineață.

 

Stau și simt cum se prelinge, peste trupul meu fierbinte,

(ploaia ta, care îmi umblă descălțată chiar și-n vise).

… îți iubesc stropii de ploaie … netăcerea din cuvinte,

căci mă amestec cu dânșii, în avântul de șiroaie.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

28 martie 2019

Destinul tău de-a fi femeie…

 

– Iar îmi joacă orizontul, festa re-ncarnării tale!,

… ne-amorțește noaptea pașii înspre desele solstiții.

râcâi bruma de concluzii, în absențe neletale,

… sau iluzii nenăscute … din placente cu soluții.

”- Tu n-auzi urlând șacalii Luna noastră peste lacuri?”.

… sau cum cetini se desfac când ne pierdem urma-n ere?.

imposibila ta nuntă … poate să dureze veacuri!,

… până vine tot Infernul, ce-l deții … la Înviere.

– Aruncăm ca pe grenade, stelele, peste orgolii!,

(urși flămânzi pornesc să guste plânsul nostru de martiri).

… mă tot bântui cu sărutu-ți … prelucrat în teritorii,

sau mă sperii că iubirea … spintecă din nou trăiri.

 

Noi la polii existenței … am ucis copii de sânge,

… să uităm de tragedia sfinților ce-am răstignit.

(din ofranda cea păgână care și acuma plânge),

fuge bezna ignoranței … spre albastrul Infinit.

Fuga ta cu dânsa-n brațe și cu soarele-n priviri,

(e dovada că din noapte se va face totuși ziuă!).

… când discipolii speranței (pe moment) și-or aminti,

că iubirea ta diurnă nu va ”bate apa-n piuă!”.

 

Parfum de femeie în fumul de țigară…

 

Am vrut să mă sinucid … să mă-mpart cu restul lumii,

… dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toți ”nebunii”.

și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,

până moartea (ce soprană!) m-a ”lucrat” fin … pe la spate.

În morminte, pe la tâmple, m-a ”iubit” … cam până ieri,

(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!…).

arătându-mi cum mai moare … uneori și … nemurirea,

rămânând să divorțeze (de parfumul tău), iubirea.

 

”- Te-am iubit femeie nudă, eu și toți ”nebunii” mei!”,

… ce te-au adorat o vreme … până au ”ieșit scântei”.

când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,

… pe obrazul sideral … căci iubirea sa … murise.

N-am scăpat (nicicum) de ”palma” ce mi-a dat-o Dumnezeu,

(mi-era bine lângă tine chiar de nu era … mereu!).

acum ”zac” în conștiința muzelor ce văd că-s moarte,

împărțind trufia lumii (zilnic), dar fără … dreptate.

 

Eu îndur chiar de milenii, dragostea … întradevăr!,

… soarele cum naște ziua … pregătindu-se de-amor.

dar tu ai făcut în mine, răni … pe care le-ai vândut,

sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu știi cui) … cu împrumut.

Simt parfumu-ți de femeie (oare pentru-a câta oară!),

… în secundele divine … chiar și-n fumul de țigară.

Nu mai știu ce este viața fără toți ”nebunii” mei…

… ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.

Am vrut să mă sinucid … să mă-mpart cu restul lumii,

… dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toți ”nebunii”.

și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,

până moartea (ce soprană!) m-a ”lucrat” fin … pe la spate.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

24 martie 2019

 

 

Misterul umbrelor din ochii tăi…

 

Strâng în palme timpul tău, n-aș dori ca să mai zboare!,

… iar în pumni, pare că țin, fericirea-ţi … migratoare.

fiindcă eu nu pot să cred … că există falsitate!,

… într-o dragoste perenă … scosă-n ilegalitate.

 

– Astăzi mi-o arăți timidă cum lucește-n ochii tăi!,

(așezați în podul palmei … parcă-s două vâlvătăi).

… le-aș da drumul ca să zboare, să-i cuprindă fericirea,

dar mi-e teamă că aceștia vor găsi chiar nemurirea.

 

… ești un înger pentru mine, dezertat din Raiul tău,

(fără ca să știe nimeni … nici chiar bunul Dumnezeu).

… care pentru-al tău sărut, ca un fel de ”Noapte bună!”,

ar putea să ne lase nouă … ceru-n nouri de furtună.

 

Ți-am furat eu amintirea … doar ca ea să nu se piardă,

… păstrând-o în colțul minții, ca un fel de avangardă.

să ți-o accesez în gând și-n privire totodată,

fiind foarte exigent … la cătarea ta mirată.

 

– Mi te plângi codificat c-ai dat timpului răbdare!,

(ca să ne mai pregătească zile pline de candoare).

… liniști încă nepătrunse … să sculpteze-adânc în el.

iar să clipa de tăcere să ne fie … menestrel.

 

Viața merge înainte … chiar dacă nu e născută,

… e de-ajuns că este doar în privirea ta ocultă.

fiindc-ai dezlegat misterul tainelor prin care treci,

… și a umbrei răsărite … cu care vrei să-ți petreci.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

22 martie 2019

(Poemul face parte din trilogia ”Mâna destinului”, volumul II ,,Protestul   ochilor tăi” ce urmează a fi lansat pe data de 25 mai 2019).

 

Dincolo de mâine e speranța…

 

– O femeie te condamnă să-i trăiești vis de iubire!,

… în schimb privilegiul tău e să bântui nostalgia.

(lacomă și aparentă … devorează fericire),

… iar privirile-i vorace, prelungește agonia.

 

Buzele devin fierbinți … și adesea carnivore,

(patologice pot spune) … în dorințe, insistențe.

… când se supără, se-ntind și devin chiar incolore,

dacă-n dragostea avută simte că sunt influențe.

… ține-n mâini ea Paradisul, dar în gheare tot Infernul,

(având parcă stângăcie … de femeie evadată!).

… în nevolnicia sorții … chiar a exilat blestemul,

dintr-o lume de mistere, insistent amorezată.

 

– Ea mai poate tempera … tragediile umane!,

… sau să vindece o rană, ce se pare că e veche.

însă-i este foarte teamă de iubiri toxicomane,

(ce ar transforma chiar Eden … într-o lume nepereche).

Dragostea-i pământ fertil … iar iluziile tale,

… sunt semințele din care, trebuie să încolțească.

(vise ce-ai avut cândva … chiar ecouri maternale),

și fără să îți dai seama, vor începe să rodească.

Dincolo de-al nostru mâine este visul sau speranța,

(legăturile de viață, din neant prestabilite).

lumea ta în a mea lume simt că îmi dă siguranța,

dorurilor mutilate … niciodată potolite.

Lacomă și aparentă, devorându-ți fericirea!,

… și privirile-i vorace, prelundu-ți agonia.

ea, femeia te condamnă să-i trăiești vis de iubire,

chiar când privilegiul tău e să bântui nostalgia.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

20 martie 2019

 

Clepsidra de rezervă a timpului…

 

Mi se spovedește timpul, în clepsidra-i de rezervă,

… cu o mare disperare … și cu foarte multă vervă.

că sub pleoapele prea grele, mai visează întâmplări,

… dospind agonia-n vise … și-n curând în sărutări.

 

Spânzură geana durerii somnul frumuseții tale,

… căci de astăzi mi se pare … și-a sedat clipe de jale!.

am greșit când nemurirea te-a ales numai pe tine,

să faci față conștiinței … și s-o scoți dintre ruine.

… delirările-i se pare că dau numai amânări,

sau iubiri abandonate … rătăcite-n resemnări.

… sunt bolnav de multă vreme fără ca să am habar,

”- Că-n intimitatea sorții … dragostea-și face altar!”.

N-am crezut că ochii tăi … chiar scot radical din vise,

(că sunt vinovați de doruri și de gesturi interzise).

… chiar de au greșit răsunsuri … la vădite remușcări,

tot au înțeles că soarta … suferă modificări.

 

… ai ucis realități, idealuri sau chiar crez,

(pariind mâna dreptății pe … un gest de amorez).

… în genunche stau acuma, întristat și îmi jelesc,

o posibilă iubire … de care mă-ndrăgostesc.

– Pentru un nebun ca mine timpul tău are valoare!,

(îmi trezește insomnia … chiar din somnolenta-i stare).

neuitând că fericirea … poate fi și foarte tristă!,

… un regret ce n-a uitat că în lume ea există.

 

Drept pedeapsă fac mătănii și-mpart vise la săraci,

(sub pretextul că iubirii tu oricând poți să-i fii vraci).

… sau că poți (în disperare) … și cu foarte multă vervă,

să le spovedești chiar timpul, în clepsidra de rezervă.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

18 martie 2019

 

 

Taina ultimelor stări…

 

– Câtă-nghesuială-n vorbe, în cuvinte, în priviri!,

… într-un strop de omenie (nici aceea permanentă).

… în răspunsul diabolic … regăsit în amintiri,

mai putem să îndurăm fără dragoste-n arendă?.

 

– Fericirea noastră moare îngrăită de tristeți!,

(an de an, zi după zi … gust cenușa-i tot mai des).

… a rămas puțină care, în frânturi de frumuseți,

sfârtecă întâia-și dată timpul încă ne-nțeles.

 

O revăd sub orice formă … chiar în urma pașilor,

… îndreptați spre inimi frânte puse-n trupuri de mister.

(umbre sau îngeri-călăi … poartă drama stelelor),

… într-un mâine fără tine … paraliptic, efemer.

 

– De-astăzi nici măcar nu merit ca eu să te mai urmez!

(sunt în centrul unui haos, propriul meu motiv de colaps).

… timpul mi-a apus cuvinte … și nu pot să meditez,

la placentele iubirii … atârnate într-un … prolaps.

 

Oh! cât de aproape-i noaptea, ultimilor noastre zboruri,

… și cum zbiară bezna Lunii injectând în răni iertări.

nicăieri nu mai există … patima ce-am pus în ”roluri”,

dar noi vrem să jupuim taina … ultimilor stări!.

 

– Știu de ce ne-au apărut … breșe-n calea fericirii!,

(fiindcă timpul nostru cosmic a făcut pe loc avort).

… când s-a pus problema clară … să cedăm noi nemuririi,

ani ce-au fost de suferință … cu sau fără pașaport.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

12 martie 2019

 

Ultimul verset al iubirii…

 

Mă voi scufunda-n adâncuri până-n sinea morții tale,

… temător dar foarte sigur că-ntr-o zi ai să mă ierți.

ai pus sfinții mei în lanțuri, fericirii noastre zale,

ca-n Infernul ce ne-așteaptă … noi să devenim experți.

 

Mâna dreaptă a luminii s-o săruți, să-i curgă Iaduri,

(să te lepezi de Satan … și de-a sorții netocmeală).

… e posibil ca și Raiul să-și pună sfinți pe la garduri,

să vegheze periodic … nefondata ta greșeală.

 

Am spart zidul catedralei unde îi țineai ostatici,

… racordând divinitatea la prezentul tău trecut.

când iubirea ta dispare ne purtăm ca doi sălbatici,

(numai ca să ne-mpăcăm … s-o luăm de la-nceput).

 

– Fac un pas și plânge lumea, de fac doi e tragedie!,

(pun de gardă fericirea … să se chinuie în lanțuri).

”- Vei rămâne-n amintire prea frumoasa-mi nebunie!”,

… ce mi-a fost orânduită sau citită chiar în zațuri.

Ochiul cerului (de sticlă) sparge patima iubirii,

… pe sub pleoape chiar privirea ne prezice nouă moartea.

te-aș lăsa să vezi cum timpul pune-n locul fericirii,

… liturghia inimii … care-ți devorează partea.

 

– Amnezia unui gând pare că-i necredincioasă!,

(eul îmi devine sadic … venerabil ca pamflet).

… simt că îngeri au ascuns morții noastre, neagra coasă,

pregătindu-ne iubirea … pentru ultimul verset.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

10 martie 2019

Forma divină a sentimentelor tale…

 

– Îmi las gândul cel sihastru să păzească un delir!,

… sau chiar liniștea să-și afle, printre zările albastre.

(gustul ”dragostei” să pară … ne-nceputul elixir),

… al ambroziei (ce-o beau), zeii visurilor voastre.

 

– În diaspora iubirii … ai tot învățat efectul!,

(răspândirii neglijenței printre suflete-ciulini).

… chiar i-ați controlat o vreme (ne-nsemnată), voi defectul,

ajungând, până la urmă, să ”iubiți” ca doi străini.

 

Viața v-a ”plantat, în suflet, trandafiri și o verbină,

(ca mirosul lor s-ajungă, de la el până la ea!).

… însă ”dragostea” profundă era o altă minciună,

care-n conștiința voastră văd că se cam lăfăia.

 

– Tu păgână în credință … El ciudatul ei ateu!,

v-ați luptat cu veșnicia, toți arhanghelii sau sfinți.

”- Heruvimii minții voastre l-au blamat pe Dumnezeu!”,

(că s-ar fi lăsat vândut … pentr-o mână de arginți).

 

Timpul a uitat de toate … și-a văzut de rostul lui,

(uitând să panseze rana … contradicțiilor sale).

”- Am găsit-o sângerândă! – Nu-i păsa chiar nimănui?! ”,

… și atunci eu am hotărât să-i curm strigăte de jale.

 

Eu mi-am pus credința-n tine și în bunul Dumnezeu,

… am știut de prima dată că ești … forma mea divină.

(visul meu neîmplinit, ce l-am tot avut mereu),

… oaza mea de relaxare … într-o lume-pantomimă.

 

– Asta-nseamnă când iubirea nu cunoaște bătrânețea!,

(când încrederea în dânsa … este, plusul Infinit!).

… sentimentele din tine … își găsesc iar tinerețea,

consistența și credința faptului că sunt iubit.

 

(verbină = plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dințate și cu flori roșii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut)

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

4 martie 2019