Când glasu-mi va pieri, strigând la tine…

 

– Din ochii lui Homer orbiți devreme !
Am să mă nasc acum, a doua oară.
– De astă dată fără a mă teme !
Că ai să-mi furi din vise, domnișoară.

 

– Nu am să ard ca focul cel de paie !
În viață-ți voi pătrunde dezinvolt.
– Și n-am să fiu o simplă vâlvătaie !
Ci doar iubirii tale … eșafod.

 

– Cascada mea de lacrimi cristaline !
(ce-mi spală chiar și urma existenței).
– Tu să nu crezi că eu mă pot abține !
Să te doresc, contrar indiferenței.

 

– Tu Polul Nord al existenței mele !
– De ce mi-ai rătăcit iar emisferă ?!
Lăsându-mă să zac în chinuri grele,
Și să fac lucruri care mă disperă.

 

– Când glasu-mi va pieri, strigând la tine !
Să știi că eu în lumea ta exist.
– Iar zorii se vor ”plânge” doar de bine !
De dragostea-ți ce nu ne este … risc.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

6 iulie 2019

 

Hoţul tău de sentimente…

 

– Am ascuns sub haină vise … şi întregu-ţi Univers!,

(neştiind că într-o vară, dânsul, îmi va fi destin).

… şi că-n lumea ta de şoapte, mult eu nu mai am de mers,

… până-ţi voi găsi iubirea… saturată de venin.

 

Mi-ai împrospătat chemarea, ce de dor îmbătrânise,

… risipind macii speranţei … chiar în lanul de secară.

(iar când ploaia-ţi o să-l ude, rătăcindu-se prin vise),

… vei vedea cum nemurirea … te aşteptă-n prag de seară.

– Au pândit-o dintre muguri, fără greutatea fricii!,

(măcelari, copii de suflet, sau lănceri flămânzi de sânge).

… pentru a-şi urzi în taină, şansele … cu inamicii,

care n-au simţit că moartea, chiar destinul lor ajunge.

 

”- Iedera din piatra crucii nu mai creşte … se usucă!”,

… trandafiri atârnă-n bernă, ca cenuşa-n spuza fină.

– Toate li se par străine … toate li se par pe ducă!,

… când constată că nici viaţa, nu mai are rădăcină.

”- Nu ştiu leac pentru iertare şi nici lacrimă să spele!”,

… ochii ce-au uitat să vadă cum revin în stol cocorii.

frunţile pline de riduri … dar şi de păcate grele,

nu vor şti, chiar niciodată, când ne-au înflorit bujorii.

 

– De-asta ţi-am ascuns sub haină, visele din Univers!,

(neştiind că într-o vară … vor fi chiar evenimente).

… şi că-n lumea ta de şoapte, mult eu nu mai am de mers,

… până-mi voi afla destinul: – Hoţul tău de sentimente!

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

2 iulie 2019

Demnitatea s-a născut la sat…

 

Nu suntem veșnici pe acest pământ,

Lăsăm în urmă simple amintiri.

(imagini ce le ducem în mormânt),

”- O copie a celor din priviri!”.

 

Amanetăm secundele pe rând,

(ca noi să mai trăim măcar o oră).

”- O viață adunată-ntr-un cuvânt!”,

Și-o moarte tumultoasă, carnivoră.

 

Ne-am tot creat adesea amintiri,

– În sufletul acelui ce-l iubim!.

Și am ”dotat” acele povestiri,

Cu simplitatea pe care-o trăim.

 

Privește viața-n față și-i zâmbește,

– Dar uită-te-napoi (ai ce-nvăța !).

(cu toate astea te mai milogește),

Ca ziua ce-o să vină să ți-o dea.

– Nu hotărâm pe cine să iubim!

(nici frumusețea nu poate aceasta).

Ne-am concentra mai bine să trăim,

Frumos și simplu. Să uităm năpasta.

… ce va veni-n curând asupra noastră,

(și-o vom primi cu sete de-aşteptat!).

– Cu toate că-i vorbim cu … dumneavoastră!

”= Ştim! … Demnitatea s-a născut la sat!”

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

28 iunie 2019

Dragoste cu preaviz…

 

– Noi trăim protocolar … şi minut după minut!,

… tot în umbra remuşcării, flagelate de-n deviz.

(chiar vorbim aceeaşi limbă, dar limbaju-i este mut),

… în sevrajul dragostei … ce-a primit un preaviz.

 

De o vreme mă încearcă … un suspin aleatoriu,

… şi-n lumina ochilor, puncte ce nu-s cardinale.

– Unde e bărbatul care, nu va cade-n derizoriu?,

… când va întâni o fată … cu seducţii siderale.

 

… se blochează-atunci carnal în intenţii nefireşti,

(nu-l întrece nici idila … faptelor neconsumate).

”- Armele din conştientul … visurilor îngereşti!”,

… prind poziţii noi de luptă prea devreme programate.

 

Ne vorbim despre iubire … şi sevrajurile poftei,

(conştienţi de ne-mplinirea, idealurilor noastre).

… de-am ajuns s-aplaudăm … până şi năravul aftei,

ce provoacă ulceraţii, zărilor cândva albastre.

 

– Ţi-am văzut singurătatea, stând de veghe la venin!,

… rafinând exagerarea … întristării în astral.

”- Noi trăim demult şăgalnic şi adesea anonim!,

… re-ncarnaţi într-o dilemă … cu statut, de conjugal.

 

Patimile împăcării vor fi … patimile vieţii,

… ce speram să o seducem, dragostei noastre murale.

(din păcate norii dânsei, frânge roua dimineţii),

… în soluţii divergente şi adesea … criminale.

 

– Noi trăim protocolar … şi minut după minut!,

… tot în umbra remuşcării, flagelate de-n deviz.

(chiar vorbim aceeaşi limbă, dar limbaju-i este mut),

… în sevrajul dragostei … ce-a primit un preaviz.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

20 iunie 2019

Mi se spovedește timpul, în clepsidra-i de rezervă,

… cu o mare disperare … și cu foarte multă vervă.

că sub pleoapele prea grele, mai visează întâmplări,

… dospind agonia-n vise … și-n curând în sărutări.

 

Spânzură geana durerii somnul frumuseții tale,

… căci de astăzi mi se pare … ţi-a cedat clipe de jale!.

am greșit când nemurirea te-a ales numai pe tine,

să faci față conștiinței … și s-o scoți dintre ruine.

 

… delirările-i se pare că dau numai amânări,

sau iubiri abandonate … rătăcite-n resemnări.

… sunt bolnav de multă vreme fără ca să am habar,

”- Că-n intimitatea sorții … dragostea-și face altar!”.

 

N-am crezut că ochii tăi … chiar scot radical din vise,

(că sunt vinovați de doruri și de gesturi interzise).

… chiar de au greșit răspunsuri … la vădite remușcări,

tot au înțeles că soarta … suferă modificări.

 

… ai ucis realități, idealuri sau chiar crez,

(pariind mâna dreptății pe … un gest de amorez).

… în genunche stau acuma, întristat și îmi jelesc,

o posibilă iubire … de care mă-ndrăgostesc.

 

– Pentru un nebun ca mine timpul tău are valoare!,

(îmi trezește insomnia … chiar din somnolenta-i stare).

neuitând că fericirea … poate fi și foarte tristă!,

… un regret ce n-a uitat că în lume ea există.

 

Drept pedeapsă fac mătănii și-mpart vise la săraci,

(sub pretextul că iubirii tu oricând poți să-i fii vraci).

… sau că poți (în disperare) … și cu foarte multă vervă,

să le spovedești chiar timpul, în clepsidra de rezervă.

 

Iubire reinventată…

 

Rebelă e speranța, visarea mi-e rebelă !

Rămâne doar dorința pe buzele-mi uscate.

Iar visele zglobii ce sunt împachetate

Aș vrea să le acopăr acuma c-o umbrelă.

Continue reading „Florin-Cezar CĂLIN: Clepsidra de rezervă a timpului…” →

Focul vitreg al privirii tale…

 

”- Ce ciudată este noaptea când, în vise, mă aleargă!”,

… lăsând heruvimii săi … dragostea să-mi înțeleagă.

… sfinții răstignirii noastre … (felinare-n cimitire!),

să iubească focul vitreg, ce-l ascunde-a ta privire.

 

– Am venit să curăț huma! … – Cea rămasă cu sechele!,

(chiar când moartea e propusă, ca mireasă pentru stele).

… noaptea asta-și prelungește, cota ei de ignoranță,

punând capu-n ghilotină … fără a cere chitanță.

 

Fiu de servitoare, chinul, paște dorul suferinței,

… chiar pe eșafodul morții, ce-a fost destinat căinței.

văd că jalea își urmează calea, chiar prin labirinturi,

văduvind trecutul nostru de nenumărate gânduri.

 

Gloduri de muțenii sparte murmură tăcerea ta,

… pe când cârpe de cuvinte … taina visului o vrea.

ca să-nșele Universul cu … contracte efemere,

… măsluite cu dorințe, transformate în himere.

 

– Între timp smiorcăie-n piețe restul tău de amintire!,

… jalea își filozofează… doza ei de mulțumire.

falsitatea joacă feste … sfinților deja turiști,

fiindcă viața nu dorește, să se afle, că exiști.

 

… pruncului i-a dat poruncă … în incinta placentară,

(ca să-i facă o ”favoare” … ieșind repede afară!).

… ni se spovedesc părinții de păcate muribunde,

drame strânse chiar sub piele țin discursuri furibunde.

 

– Văd că haosul slujește pe câmpia neputinței!,

(preacuratei noastre bezne … sub egida umilinței).

… tu rogi sfinții răstignirii (felinare-n cimitire),

să iubească focul vitreg, ce-l ascunde-a ta privire.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

16 iunie 2019

 

Lupii flămânzi ai sorții…

 

Pasiunea ta de-o zi … este-acuma permanentă!,

(lanț ce strânge … fără zgardă … dragostea ”impertinentă”).

… se rup zalele, pe rând, cad ca frunzele grămadă,

amintind că lupii sunt … de acuma doar o pradă.

 

Șoaptele vândute sorții, în săruturi hibernale,

… sunt acum (vedeți și voi) patru puncte cardunale.

ce-s supuse existenței, pentru foarte multă vreme,

conștientă că pe dânsa, lanțul n-o să lase semne.

Devenind o raritate … clipa noastră de iubire,

… invizibile dorințe ne sădești în … nemurire.

apoi salți destinul nostru din speranțe efemere,

… și le-ndeși pe gâtul sorții … chiar dacă simte durere.

Sentimentele uitate (reci) în ceața unui timp,

(simțăminte resemnate) vor face acuma schimb.

… cu sentințele durerii … și al sfintelor povețe,

în credința devotată … ale gândului ospețe.

Clipe rătăcite-n vânt … ca și vorbe nerostite!,

… în momente inocente … de credința ta păzite.

fac un ”front comun” acum, fără urmă de tăgadă,

când lupii flămânzi ai sorții vor din dânsele să roadă.

Pasiunea ta de-o zi … este-acuma permanentă!,

(lanț ce strânge … fără zgardă … dragostea ”impertinentă”).

… se rup zalele, pe rând, cad ca frunzele grămadă,

amintind că lupii sunt … de acuma doar o pradă.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

14 iunie 2019

Între noi amândoi…

 

 

Între noi pereții minții sunt lipsiți de așteptări,

… cu oglinzile chiar sparte în cioburi de amânări.

… în apusul, răsăritul nopților noastre târzii,

văd cum disperarea-și face numeroase strategii.

Între noi lacrima seacă (de pe-obraz) îți stă să cadă,

… în oceanul de neliniști … unde și-a făcut o radă.

amintirile uitate îți pot fi … resentimemte,

iar în viața ta ratată, aroganțe permanente.

 

… piatra noastră de-ncercare este chiar sărutul tău,

(împărțit cu nimeni altul … decât bunul Dumnezeu!).

… care văd că pregătește pentru noi … eternitate,

fiindcă la scrutinul morții, am avut … imunitate.

 

Între noi pot fi de-asemeni ani cărunți de așteptare,

… pregătiți pe îndelete … poate pentru fiecare.

nu îi știm dezmodământul, fiindcă nu e afișat,

și n-am vrea, în consecință, ca să cadem în păcat.

 

Între mine și-ntre tine depărtarea se mărește,

… începutul neființei simt că ne tot putrezește.

sentimentele caline ce le-aveam la începuturi,

sunt cuvinte, vorbe goale … începutul unor nuduri.

– Între noi e azi (și-atât) chiar dacă rămânem treji!,

(nu mai poți cu ochii minții nici măcar să ne visezi)

… va rămâne între noi … ne-ntrecutul ieri de mâine,

veșnicia unui vis … și amprentele străine.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

13 iunie 2019

 

Tabla de șah…

 

O tablă de șah, mi-ai fost viața mereu,

(pioni, turnuri, regi, regine, nebuni!).

… grămadă din ele nici chiar Dumnezeu,

Nu va prevedea ce-au ca opțiuni.

O mutare greșită și jocu-i gătat!

… precum se întâmplă când viața dă-n greu.

Finalul de joc totdeauna e … mat,

Iar dânsa devine (pe loc) un muzeu.

 

Nebuni, cai de alb atacă regina,

Cu scopul vădit de-al înfrânge pe rege.

(neștiind că a fost, cândva … balerina),

Acestui satrap! Dictator (el) prin lege.

Rocadele-s dese … și fără vreo noimă,

Că-s mari sau că-s mici (nimic nu contează).

… așa e și-n viață, când totu-i o normă,

Ce lesne (pe dânsa) chiar mi-o afectează.

 

O trece-n ridicol sau în delăsare,

(precum piese mute dintr-un domino).

Finalul e totuși a dânsei salvare,

De parcă i-ar fi tras la indigo.

 

E periculos, că poate ucide!,

Speranțele puse … pe tabla de șah.

Pioni strămutați în locuri perfide,

… iar viața devine … doar un almanah.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

12 iunie 2019

 

Dincolo de mâine e speranța…

 

– O femeie te condamnă să-i trăiești vis de iubire!,

… în schimb privilegiul tău e să bântui nostalgia.

(lacomă și aparentă … devorează fericire),

… iar privirile-i vorace, prelungește agonia.

 

Buzele devin fierbinți … și adesea carnivore,

(patologice pot spune) … în dorințe, insistențe.

… când se supără, se-ntind și devin chiar incolore,

dacă-n dragostea avută simte că sunt influențe.

… ține-n mâini ea Paradisul, dar în gheare tot Infernul,

(având parcă stângăcie … de femeie evadată!).

… în nevolnicia sorții … chiar a exilat blestemul,

dintr-o lume de mistere, insistent configurată.

 

– Ea mai poate tempera … tragediile umane!,

… sau să vindece o rană, ce se pare că e veche.

însă-i este foarte teamă de iubiri toxicomane,

(ce ar transforma chiar Eden … într-o lume nepereche).

 

Dragostea-i pământ fertil … iar iluziile tale,

… sunt semințele din care, trebuie să încolțească.

(vise ce-ai avut cândva … chiar ecouri maternale),

și fără să îți dai seama, vor începe să rodească.

Dincolo de-al nostru mâine este visul sau speranța,

(legăturile de viață, din neant prestabilite).

lumea ta în a mea lume simt că îmi dă siguranța,

dorurilor mutilate … niciodată potolite.

 

Lacomă și aparentă, devorându-ți fericirea!,

… și privirile-i vorace, prelundu-ți agonia.

ea, femeia te condamnă să-i trăiești vis de iubire,

chiar când privilegiul tău e să bântui nostalgia.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

11 iunie 2019