Mi se spovedește timpul, în clepsidra-i de rezervă,
… cu o mare disperare … și cu foarte multă vervă.
că sub pleoapele prea grele, mai visează întâmplări,
… dospind agonia-n vise … și-n curând în sărutări.
Spânzură geana durerii somnul frumuseții tale,
… căci de astăzi mi se pare … ţi-a cedat clipe de jale!.
am greșit când nemurirea te-a ales numai pe tine,
să faci față conștiinței … și s-o scoți dintre ruine.
… delirările-i se pare că dau numai amânări,
sau iubiri abandonate … rătăcite-n resemnări.
… sunt bolnav de multă vreme fără ca să am habar,
”- Că-n intimitatea sorții … dragostea-și face altar!”.
N-am crezut că ochii tăi … chiar scot radical din vise,
(că sunt vinovați de doruri și de gesturi interzise).
… chiar de au greșit răspunsuri … la vădite remușcări,
tot au înțeles că soarta … suferă modificări.
… ai ucis realități, idealuri sau chiar crez,
(pariind mâna dreptății pe … un gest de amorez).
… în genunche stau acuma, întristat și îmi jelesc,
o posibilă iubire … de care mă-ndrăgostesc.
– Pentru un nebun ca mine timpul tău are valoare!,
(îmi trezește insomnia … chiar din somnolenta-i stare).
neuitând că fericirea … poate fi și foarte tristă!,
… un regret ce n-a uitat că în lume ea există.
Drept pedeapsă fac mătănii și-mpart vise la săraci,
(sub pretextul că iubirii tu oricând poți să-i fii vraci).
… sau că poți (în disperare) … și cu foarte multă vervă,
să le spovedești chiar timpul, în clepsidra de rezervă.
Iubire reinventată…
Rebelă e speranța, visarea mi-e rebelă !
Rămâne doar dorința pe buzele-mi uscate.
Iar visele zglobii ce sunt împachetate
Aș vrea să le acopăr acuma c-o umbrelă.
Tu ușa o închizi, crezând că sunt cu tine
În suflet nu mai iese, nimica nu mai intră !
Iar visele uitate anină-le în tindă !
Și speră că-ntr-o zi chiar totul va fi bine.
Vom inventa iubirea chiar dacă e pierdută
Un suflet ce e trist găsit-a suflet bun.
Cuvintele-s rebele. Nimic nu pot să spun
Acum când fericirea se vede prea cerută.
În pașii de tangou mi te-oi lua de mână
Ca să-i facem în ciudă iubirii interzise.
Sau viselor avute și care-au fost promise
Le-om face să devină acuma o rutină.
Ferește-ne de ploaie acuma c-o umbrelă
Ce ni-i ca paravan și pentru vreme bună.
Și-n muzica ei calmă cu viața ne cunună
Știind oricum c-aceasta ne este prea rebelă.
Gândește-te la mine cum te-ai gândi la tine !
(oricum suntem pereche, un cuplu amândoi) !
Lovește-n mine ploaia și implicit în noi
Și tot ce a fost rău acuma-i înspre bine.
Rebelă e speranța, visarea mi-e rebelă !
Rămâne doar dorința pe buzele-mi uscate.
Iar visele zglobii ce sunt împachetate
Aș vrea să le acopăr acuma c-o umbrelă.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
18 iunie 2019