Zi de zi învăț c-a muri e greu
Dar, prin exerciții, o s-o fac mereu.
Oricare durere văzută în jur
E în viața mea nor negru și fur.

Suferința lumii mă omoară-ntruna
Dar de ea nu știe sigur decât luna,
Ea îmi vede chipul cel schimonosit
Și de cele patimi, zilnic otrăvit.

Sorb din cupa morții-n fiecare noapte
Și-apoi antidotul, din ea iar mă scoate
Și astfel învăț să mor, să trăiesc
Și cu-ambele stări să mă însoțesc…

Moartea-i o durere și-i atât de vie,
Nașterea la fel, sufletul meu știe,
Mori pentru cei mulți, trăind în nevoi,,
Te naști să-i ajuți și de griji, te-ndoi…

Înveți, tot înveți până la sfârșit,
Când cădea-vei lat și de tot sleit,
Te vei naște-n cer într-o lume bună,
Fără de necazuri și…foarte senină!

———————————–

Florentina SAVU

7 august, 2018

Ea a lăsat în urmă-o boare
Și o răceală de ninsoare,
Și amintiri strânse-n cuvânt
Din anii acelui demult…

Ea m-a lăsat trist în pustiu
Cu dorul greu, nespus de viu,
Mi-a luat cu sine viața toată
Din vremea lui „a fost odată”…

E timpul vitreg uneori
Și-ți pune-n suflet doar ninsori,
Chiar de te lupți, nu ai izbândă
Și, resemnat, primești osândă…

Îmi bate vântul surd prin casă,
Nu mai e mândra mea frumoasă,
Ea s-a suit pe scări de vis
Și de lumină-n Paradis,

Eu zac aici răpus de dor
Gândindu-mă că nu mai mor
S-o țin în brațe, s-o-nfășor
În drag fuior al nopților,

S-o țin la piept în orice zi
Și să putem călători
Prin veșnicia fericită,
Și prin grădina nesfârșită,

Din ea să-i culeg flori de crin,
De fericire să suspin,
Să fim doi miri sub blândul cer
Prin lumi de vis și de mister…

———————————–

Florentina SAVU

5 august, 2018

Când două palme se sărută
Iubirea este adevăr,
În aer e dragoste multă
Ce nu va ști de vreun ivăr!

Când patru pași în ritm pășesc,
Inima fuge de nebună,
Ea e un flutur îngeresc
Ce zboară până și pe lună!

Când patru buze strigă dor,
Sufletul parcă e în transă,
Arde înflăcărat de-amor
Și orice clipă este-o șansă!

Când două vieți se țin de mână
Și spre altar caută cerul,
Iubirea e forma divină
Ce și-o urma ne-ncetat zborul!

Când un bărbat și o femeie
Cununii își pun pe cap,
În jur se-mprăștie scânteie
Și fericirea e în trap!

Când ceru-i frate cu pământul
Nu mai ai teamă de nimic,
Oriunde-ți poate merge gândul,
Câștigător la…loz în plic!

Când patru ochi sunt patru stele,
Lumina ți-e asigurată,
Nu te-or mai urmări nici iele
Și viața-ți va fi fermecată!

———————————–

Florentina SAVU

4 august, 2018

Ți-o cheamă iar în al tău piept,
La adăpost de ploi și vânt,
Chiar dacă totul e nedrept
Și ți-ai pierdut, din mers, avânt!

N-o mai lăsa ca să se zbată
În griul ploii zăbăuce,
Destul cu purtarea-ți nedreaptă
Ce nicăieri nu te-o conduce!

Tu meriți un picuț de soare
Și-un zâmbet cald pe-a tale buze,
Chiar meriți și-un pic de culoare
Peste trăirile-ți ursuze…

De-o vei lăsa pe jos prea mult,
Bocanci nervoși ți-o vor strivi,
Și inima cu-al ei tumult
Cu-n vag suspin s-o isprăvi…

Alungă-ți griul din privire,
Tot plumbul scoate-l de pe drum
Și curcubeu pe a ta fire
Așterne-ți și alungă fum!

———————————–

Florentina SAVU

3 august, 2018