O prinde de mijloc sfios,
Îi cântă blând o serenadă,
O poartă-n dans vijelios
Pe a câmpiei promenadă

Și saltă frunze minunate
În dans nebun, fermecător,
Ninsori atât de colorate
Din pomi picură ușor,

Și cântă zarea cu dulceață,
Cocori se duc în depărtare,
E tot mai târziu dimineață,
E tot mai devreme-nserare!

Vântul dansează toamna tare,
Și nori îi picură pe frunte,
Din mirul umed cu ardoare,
Tării de viață dulci și sfinte!

E toamnă, e vânt și sunt nori,
E bogăție, ‘i dans, sunt ploi
Și pleacă-n legea lor cocori,
Aici rămânem numai noi

Și-or mai rămâne niște ciori,
Și niște păsări zgribulite,
Și-acorduri fine de viori,
Și dans de frunze ruginite,

Și-or mai rămâne vrăbiuțe ,
Și guguștiuci prea răbdători,
Și amintirile drăguțe
Din decuseară ori din zori!

Un vânt pârdalnic îmi șoptește
Că dansul toamnei a-nceput,
Că vara iute se sfârșește
Într-un acord, de-acuma mut…

———————————–

Florentina SAVU

19 septembrie, 2018

Pe pământ oameni se ceartă,
Se urăsc, se-njură mult,
Îmi simt sufletul umplut
Cu o bucurie moartă…

N-am cuvinte, doar priviri
Când spre cer, când spre pământ,
E-ntristat și Domnul Sfânt
Și-are dese tresăriri…

Prea puțini îl mai respectă,
Prea puțini îl mai iubesc,
Mulți în egoism trăiesc,
Lumea nu este perfectă!

Nori se-agită și se-aprind,
Oameni mulți, pumni își împart,
Visele toate s-au spart,
Doruri prea multe se sting…

Răutate e pe cer,
Răutate pe pământ,
Ea mereu își ia avânt,
Visuri se tot nasc și pier…

Domnul totu-n voie lasă,
Este supărat și El,
Îmi vreau traiul un pastel
Să-l servesc cu drag la masă…

Aș vrea în lumi armonie,
Visuri în foșnet de iarbă,
Aș vrea zâmbet până-n barbă
Și-aș vrea mereu bucurie!

———————————–

Florentina SAVU

18 septembrie, 2018

Pe geamul gării visului curat
Am desenat prin picurii de ploaie,
Un călător ce azi a-ntârziat
Și sufletu-mi, de doru-i, se îndoaie.

Conturul dat de a mea mână
O dragă chemare-ți lansa,
Să vii cu toamna strânsă în cunună,
Cocor zburând spre lumea mea!

Pe umeri purtam curcubeul
Unei iubiri fără sfârșit,
Ție ți-am închinat eseul
Dintr-al meu vis nemărginit,

Să vii pe drumul de culori
Cu dragul cu care te-aștept,
Să vii cu lumina din zori,
Cu inima-ți bătând în piept,

Vino în gara luminată
De visuri multe și curate
În care-o tânără te-așteaptă
Cu un buchet de doruri coapte,

Pe șina-ncrederii o frână
Să pui cu multă cutezanță,
Din trenul visului mă ia de mână
Și-mi dă tărie și speranță,

Ne-om îmbarca spre cer de vise
Cu dulci emoții și alint,
Oricât ne-ar fi de interzise,
Oricât ar fi timpul de crunt!

———————————–

Florentina SAVU

16 septembrie, 2018

Sau, de nu vrei să-mi împrumuți,
Poate vei vrea să îmi vinzi unul,
Să nu mai am ochii cerniți
Și-n gură să nu simt pelinul.

De buzele mi-or înflori
O să te rog să le săruți
Și-apoi mereu le-oi primeni
Și-oi vrea de-a pururi să mă-ncânți!

În noaptea neagră adu-mi vise
Și-alungă-mi norii de pe frunte,
Te-oi aștepta ca pe Ulise,
Cu dragostea mea cât un munte,

Să fim un suflet amândoi,
Un zâmbet cald întotdeauna,
Să fim într-unul singur, doi
Și nașă să ne fie luna,

Naș să ne fie cel luceafăr
Suit pe cer cutezător,
Noi fi-vom două flori de nufăr
Ce vom pluti pe lac de dor…

———————————–

Florentina SAVU

15 septembrie, 2018

Îți spun să taci și plângi nervoasă, aiurea,
Încet-încet o să-mi ucizi, de vrei ori de nu vrei, iubirea
Dacă în mine astăzi nu mai crezi
Și orice pas îl fac mi-l suspectezi!

Ce căsnicie mai putem avea?
Să mergem la un medic, draga mea,
Un psiholog poate ne-ar rezolva problema
Și o să-ți lămurești și tu, încet, dilema,

Gândește-te și cu piciorul să nu dăm
La șansele pe care le avem,
De taci un pic și-ncerci să mă asculți
Sunt sigur, temeri multe o să-nfrunți…

Eu sunt fidel și-atâta te iubesc!
Nu vreau, nu pot, nu știu să mă feresc,
Nimic nu fac nicicum în dosul tău,
Mă crede-odată, pentru Dumnezeu!

De vei continua cu îndârjire-așa
Ne va muri precis și dragostea,
Nu o ucide, te rog, te conjur,
Cât voi putea această tensiune să îndur?

Crizele tale-atât de-ngrozitoare
Mă-ndepărtează, scumpo, tot mai tare,
Rămâi alăturea cu-ncredere, fii liniștită,
Iubește-mă frumos, mereu vei fi iubită,

Mergi lângă mine-alături, pas în pas
Și-om depăși în doi, orice impas,
Fii soția mea cea dragă și-nțeleaptă
Și cu judecata-ntotdeauna dreaptă,

Nu mai plânge, deloc nu mai mai țipa,
Te rog frumos să taci, nu îmi placi așa,
Te chem alături acum să-mi dai mâna,
Eu sunt alesul tău, tu-mi ești de pe cer, luna!

———————————–

Florentina SAVU

14 septembrie, 2018

———————————–

Florentina SAVU

13 septembrie, 2018

Imagine – Sursa internet

———————————–

Florentina SAVU

11 septembrie, 2018

Imagine – Sursa internet

———————————–

Florentina SAVU

11 septembrie, 2018

Pe-afară nu răzbesc
Oricât aș încerca,
Nici stele nu trezesc
Iar noaptea mi-este grea.

Pe-aleea- ntunecată
Umbre mi-apar în cale
Și pasul mi se-ndreaptă
Ușor către o vale

Acolo aburi joacă-
Spirite rătăcite-
O spaimă mă încearcă,
Priviri îmi țin ferite.

Mă-ndrept apoi spre-un râu
Și mă așez pe mal,
Simt pe mijloc un brâu
De-un aprig, rece val

Cu brațe tremurate,
Încerc să îl dau jos
Dar mâinile mi-s moarte,
Mișcările-s pe dos…

Tăcerea e deplină,
Întunecată-i zarea,
S-a stins bolta senină,
Mi-e vie disperarea!

Pe ceru-negurat
Nu văd o stea măcar,
Unde mi-oi fi uitat
Zâmbetul, n-am habar

Negura mi l-a luat,
Ah, ce blestem barbar,
Câte nu am visat
Jucând al sorții zar

Dar zarul mi-a fost vitreg,
Noroc m-a părăsit,
Și cu un dor acerb
Visat-am răsărit…

Apus mi-e răsăritul
Și întuneric smoală,
Cunună infinitul
Pe fruntea-mi, ca o boală,

Cânt neauzit
Pe sub de timp ferestre,
Mi-e drumul spre finit
Pe căile terestre!

———————————–

Florentina SAVU

8 septembrie, 2018