Antonio Canova, 1757 – 1822

Casa lumii

 

Minuscula inflorescență
a candelei,
pâinea și vinul de pe masă
un trandafir,
albul marcant
al patului nearanjat ─
eternitatea,
milimetric porționată
de împărțit cu tine.

Eugénio de Andrade, Portugalia (1923 ─ 2005)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din „Oficio de paciencia”, Poesía Hiperión

***
Casa del mundo // La diminuta / flor de la candela, / en la mesa el pan el vino / la rosa, / la súbita blancura de la cama abierta ─
/ la eternidad / milimétricamente / para dividir contigo.

                                       Frans Minnaert

 

Scriu

Scriu deja noaptea
în casă. Scriu
despre zorii în care ascultam
foșnet de var sau de flăcări,
și tu, numai tu,
numele mi l-ai rostit.
Scriu pentru a-mi aminti
gustul primei guri sărutate
cândva, tremurând.
Scriu ca să urc
la izvoare
și ca să mă nasc din nou.

Eugénio de Andrade, Portugalia  1923 – 2005

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***
Escrevo // Escrevo já com a noite / em casa. Escrevo / sobre a manhã em que escutava / o rumor da cal ou do lume, /
e eras tu somente / a dizer o meu nome. / Escrevo para levar à boca / o sabor da primeira / boca que beijei a tremer./ Escrevo para subir / às fontes. / E voltar a nascer.