Mă lași ca să te țin în brațe strâns,
Să-ți simt respirul cu care mă îmbeți,
Nu vreau s-adorm fără frumosul vis,
De-a-mi fi motivul mele-i vieți.

Mă lași iubire ca de-a pururi,
Să-ți fiu și să-mi fii sprijin și dorința,
Să ne renaștem, să urcam la ceruri,
Uniți în dragoste și în credință?

Mă lași iubire, spune-mi că mă lași…
Să fii copacul meu pe care să -nfloresc,
Să simt în corp zbor lin de fluturași,
Când tu ma stângi în brate spunându-mi:
TE IUBESC!

Hai spune-mi că mă lași, din nou e primăvară,
E împotriva firii să vreau ca să te am?
Suntem atât de singuri în aceasta seară,
Vreau să -nfloresc iubite ca floarea pe-al tău ram,
Iubirea mi-e izvor de dor și de alean.

——————————-

Elena TUDOSA

14 martie 2019

Te-am rătăcit undeva în adâncul sufletului trist,
Acolo te simt când mă doboară valurile vieții,
Mi-a rămas de la tine darul scump, pentru care exist,
Ce îmi dă curaj, când deschid ochii în zorii dimineții.

Te-am rătăcit printre lucruri simple și cuvinte,
Când le ating cu ele încerc să mă sfătuiesc în gând,
Mi te simt aproape doar prin aducerile aminte,
Însă cer de lacrime curg când doruri m-ajung.

Te-am rătăcit ești peste tot, dar totuși nicăieri,
Când te caut că am atâta nevoie de tine,
Te regăsesc numai în amintirile de ieri,
Dar ce singură sunt, și cât de străină pe lume!

Te-am rătăcit în toate lucrurile firești,
Când le( văd) privesc, tu apari în fața mea,
Mă amăgesc, dar mi-au înghețat visele,
De când iubite te-ai dus și nu mai ești,

Te-am rătăcit dragul meu oare tu vezi,
Cât de sumbra îmi este azi viața, mea,
Te-am rătăcit printre gânduri și încă mai crez,
Că -ntr-o zi acasă la noi te vei înturna.

——————————-

Elena TUDOSA

13 martie 2019

Că văd lumina soarelui încă o zi,
Lumina, ce îmi luminează drumul meu,
Sub semnul crucii știu că oriunde aș fi,
Cu mine – alături este Dumnezeu.

O Tata Sfânt , Fiule bun, și Duh ceresc,
O Sfântă cruce și o rugăciune spun,
Știu că voi primi daru-dumnezeesc,
Și ajutor ca să pornesc la drum.

Cand valuri negre peste mine vin,
Iar crucea vieții îmi este mai grea,
Cred în puterea Prea Sfintei Treimi,
Și știu că Dumnezeu m-o ajuta.

Mare ești Doamne, ești blând și dulce,
Cruce amară ai purtat în spate,
Ai suferit batjocori și chin pe Sfânta cruce,
Pentru-a salva lumea de la păcate.

Noi cu evlavie Doamne ne închinăm,
Și în genunchi cădem sub Sfânta crucea ta,
Nădejde, și salvare doar de la tine avem,
Căci mare Doamne ești, mare-i puterea Ta.

La crucea Sfântă astazi lumea vine,
O, Doamne sfinte, Dumnezeul meu,
Nu ne lăsa să rătăcim prin lume,
Cu crucea Ta, păzește pe poporul Tău,
Ne miluiește și ne izbăvește de rău!

La pieptul tău, mereu iubite-aș sta,
Te-aș alinta într-una cu dragoste și dor,
Și mi-aș scălda privirea, iubite într-a ta,
Apoi de dragul tău, m-aș prăpădit ușor,

Și m-aș ascunde-ncet iubite-ntr-al tău suflet,
Dintr-insul aș lua să păstrez pentru mine,
Tot ceea ce o viață mi-a dăruit doar zimbet,
Și m-a făcut să stau în timp bine lingă tine,

Și Doamne, de-aș putea ca pe un giuvaer,
Ca pe o comoară de preț mi te-aș ascunde,
Căci tu-ai fost paza mea și al meu dulce înger,
Ce mă veghea oricând , cu dragoste, oriunde,

Încă o viață dacă azi aș putea trăi,
Poate as reuși în fine pentru tine iubite,
Dragostea mea eternă , răsplată a-ți dărui,
Pentru minutele ce au fost risipite.

Dar vezi nu se mai poate,
Iubite, orice aș încerca,
De dincolo de moarte,
Nu te mai pot înturna,

Și zac nelinistita, răpusă de dorul tău,
Iar inima-n tăcere fără de vlaga bate,
O lacrima de sange ea picura mereu,
Iar lipsa ta iubite, cu foc în jar mă arde.

Tu vei surâde când visezi,
În vise te voi mângâia,
Să iti treacă de ochii verzi
Dorul, când te va apăsa.

De vei simți că te alint,
Eu știu c-ai să surazi,
În taină tandru-am să-ți sărut,
Ochii de lacrimi uzi,

Tu vei pluti în visul tău,
Vei crede că îți sunt,
Și astfel în sufletu-ti mereu,
Voi stinge dorul crunt,

Eu îți sunt a ta jumătate,
Sunt una dintre stele,
Te voi iubi în vis de noapte,
Până ai sa te-nalti la ele,
Că – mi ești iubirea vieții mele.

De-atâta -nsingurare, durere, suferință,
Condamnați-n ghearele-ntunericului să se afunde,
Uitați de Dumnezeu, rămași în neputință,
Sunt îngeri decăzuți ce-au aripile frânte.

Cântec de heruvimi, văzduhul îl cuprinde,
Ca un lament , un cântec trist de harpa,
Întregul univers parcă e surd, n-aude,
Cum plâng neputincioși, ce-i abătuti de soartă,
Îngeri ce vor să zboare,dar au aripe frânte.

De dorul lui sufletul i se frânge,
La fel ca pasărea care e călătoare,
De dorul lui că nu îl poate-n brațe strânge,
Spre el ar vrea în orice clipă ca să zboare.

De dorul lui purtând multă durere,
Ca un blestem ce e sortit sufletului,
Doar lacrimile îi mai dau putere
Și-o mângâie ușor de dorul lui.

De dorul lui, care rău doare…..
Că l-a lăsat în grija Domnului,
Aprinde câte-o,lumânare,
Rugându-se la cer, la Maica Domnului,

Să -i dea putere și răbdare,
Să nu se stingă-ncet de dorul lui,
Până atunci, în ziua-n care,
Va-mbratisa făptura puiului
Și va sfârși ,de-a suferi de dorul lui.

Te chem iubire ca să-ți aud glasul,
În cântul cristalin de harpa lină,
În cântul pasarelelor ce or să vină,
Din locurile unde au făcut popasul.

Te chem iubire să renaști din nou,
Din muguri ce pe ramuri vor zvâcni,
Din florile gingașe ce vor înflori,
Sub cerul străbătut de-al ploilor curcubeu.

Te chem iubire din nemărginire,
Dintr-a fluturilor lin, gingaș zbor,
Pe razele de soare ce se revarsă-n zori,
Te-aștept nerăbdătoare, ca să revii iubire.

Te chem iubire, de tine-mi este dor,
Să-mi vii din universul cu steluțe mii,
Din firul crud al ierbii, din susur de izvor,
Ce crunt mă doare dorul, iubire ai să vii?

Te chem iubirea mea, cât îmi lipsești nu știi,
A mai trecut o iarnă și iar e primăvară,
Dorul de tine – i foc ce mă arde în pară,
Te chem, însă tu taci, privești din veșnicii!

——————————-

Elena TUDOSA

27 februarie 2019

As vrea să întorc pentr-o clipă,
Clepsidra vieții ce se scurge lin,
Ca timpu-acesta, batere de-aripă,
În loc să îl opresc puțin.

Dar timpul e atât de sfidător,
Cu încăpățânare se grăbește,
Îmi spulberă în amintiri doar dor,
Și-ntr-o tăcere tristă m-adâncește.

Se scurge viata mea ca o poveste,
Și mă indrept către finalul său,
Azi cugetând pe muchia unei creste,
Cu nostalgie îmi revăd trecutul meu.

Un amalgam de vise și regrete,
Ca un ecou în minte îmi răsună,
Mă întristez văzând că viata – mi trece,
Cu tot trecutul ce se pierde-n urmă.

——————————-

Elena TUDOSA

26 februarie 2019

Ninge stele de argint,
Într-un joc frumos de fulgi,
Iarna-n suflet azi o simt,
Când în brațe tu mă strângi.

Ninge într-un joc ușor,
Cad fulgii pufoși și mari,
De-urma pașilor mi-e dor,
Cât te-aștept ca să-mi apari?

Ninge peste-a mele mâini,
În palme fulgii ii strâng,
Câta liniște-i la noi în inimi,
Când ne-ating fulgii căzând.

Ninge-ncet și pe năsuc,
Steluțe mari argintii,
Azi observ că ești uituc,
Ai uitat la min’sa vii.

Ninge liniștit și-n suflet,
Sunt învăluită-n nea,
Mi-ai adus în viata zâmbet,
Dăruindu-mi dragostea,

Ninge-ncet iubirea mea,
Fulgii lin se zvarcolesc,
Eu te-aștept, vii nu-i asa?
Vreau sa-ți spun că ,, te iubesc”!

——————————-

Elena TUDOSA

25 februarie 2019

Iubește-mă iubite,, pe margine de gând,
Măcar o clipă doar, mi-s buzele-nsetate,
‘N amurgul serii știi că dorul mi-i flămând,
Și ca un jar aprins, în inimă îmi arde.

Iubește-mă iubite, amurgul lin coboare,
Strivește-ma-n săruturi și tandre mângâieri,
Pe ramura-ți frumoasă, să -mbobocesc în floare,
Să înviem în sânul frumoasei primăveri.

Iubește-mă iubite, fii tu soarele meu,
Iar eu îți voi fi luna ce mult te-a căutat,
Cerul inimii mele în ploi de curcubeu,
Și de iubirea ta să-mi fie vesnic brazdat.

Plânge codrul se-nfioara,
Și suspina-ncetisor…..
Răsuna frumos în vară,
Acum doar un cârd de ciori,

Croncanind în cerc se strâng,
Și zburând deasupra lui,
Aripile-n zbor zbatind
Mai dau viață codrului.

Plânge codrul suspinând,
După frunzele-i căzute,
Pe nimeni nu vezi umblând,
Pe cărările-i tăcute.

Geme codrul și jeleste,
După vară -i este dor,
Doar izvorul clipoceste,
Și se scurge-ncetisor.

Nu-i țipenie de suflet,
Totu-i trist și părăsit,
Se aude doar un răcnet,
Ciorile-n zbor Croncanind.

Iarnă tu, anotimp sobru,
Fără cânt, flori și verdeață,
Cum ai pedepsit tu codrul
Lasindu-l fără de viață ?!?

Fă să-ți zboare zilele,
Cum zboară gândul haihui,
Să treacă, ca clipele,
Adu vara codrului,

Să răsune de cântări,
Să se umple de verdeață,
Iar eu să merg pe cărări,
Și să mă bucur de viață,
Cu iubirea mea de brațe.

——————————-

Elena TUDOSA

23 februarie 2019