NORII  

 

Întunecă tot mai des

Cerul,

Albastrul senin al viselor

 

 

PLOILE

 

Devin tot mai persistente

Mușcând

Din obraji

Înghețându-i

 

 

RUGINA  

 

Roade cu încetul

Frunzele,

Ce se vor desprinde curând

Și vor cădea…

 

 

NATURA 

 

Încărunțește

Acoperindu-se cu cenușa

Zilelor mohorâte

Prevestind zăpada

 

 

VALURILE MĂRII  

 

Parcurgând un drum lung

Vin să se spargă

În spuma sidefie.

Mereu altele,

Și… altele…

 

 

ZILELE  

 

Devin din ce în ce mai scurte

Trista imagine a toamnei care a venit.

 

ELDE (Elena Derevici) 3 octombrie 1980  

 

 

DRAGOSTE  

  

Dragoste

Te-ai născut dintr-o privire

Te-ai adăpostit în inimă

Și ai împodobit totul

Cu sclipiri de lumini

 

Dragoste

Cuvânt ce întruchipează

Gingășie

Două mlădițe

Care se înfioară

La adierea vântului.

 

Prietenie

Ce cald sentiment

De dăruire

 

Dorință

Foc sălbatic

Ce sudează

Două inele

Dintr-un lanț de aur al căsniciei

Pe care timpul

Nu le va rupe.

 

Încredere totală

Fundamentul trăiniciei.

 

Dragoste

Unire

O floare

Și încă o floare

O plantă nouă…

Și altele ce vor răsări

Din dragoste…

 

 

MAMA, FIR NESFÂRŞIT AL VIEŢII  

 

Văd reflectându-se ca într-o oglindă,

Chipuri de mame,

Din ce în ce mai îndepărtate

Chipuri care se pierd în istoria lumii

Fiecare din ele trăiește în sufletul nostru

Și fiecare a adus lumii ceea ce este mai de preț,

Continue reading „Elena DEREVICI: Mama, fir nesfârșit al vieții (poeme)” →