NORII
Întunecă tot mai des
Cerul,
Albastrul senin al viselor
PLOILE
Devin tot mai persistente
Mușcând
Din obraji
Înghețându-i
RUGINA
Roade cu încetul
Frunzele,
Ce se vor desprinde curând
Și vor cădea…
NATURA
Încărunțește
Acoperindu-se cu cenușa
Zilelor mohorâte
Prevestind zăpada
VALURILE MĂRII
Parcurgând un drum lung
Vin să se spargă
În spuma sidefie.
Mereu altele,
Și… altele…
ZILELE
Devin din ce în ce mai scurte
Trista imagine a toamnei care a venit.
ELDE (Elena Derevici) 3 octombrie 1980
DRAGOSTE
Dragoste
Te-ai născut dintr-o privire
Te-ai adăpostit în inimă
Și ai împodobit totul
Cu sclipiri de lumini
Dragoste
Cuvânt ce întruchipează
Gingășie
Două mlădițe
Care se înfioară
La adierea vântului.
Prietenie
Ce cald sentiment
De dăruire
Dorință
Foc sălbatic
Ce sudează
Două inele
Dintr-un lanț de aur al căsniciei
Pe care timpul
Nu le va rupe.
Încredere totală
Fundamentul trăiniciei.
Dragoste
Unire
O floare
Și încă o floare
O plantă nouă…
Și altele ce vor răsări
Din dragoste…
MAMA, FIR NESFÂRŞIT AL VIEŢII
Văd reflectându-se ca într-o oglindă,
Chipuri de mame,
Din ce în ce mai îndepărtate
Chipuri care se pierd în istoria lumii
Fiecare din ele trăiește în sufletul nostru
Și fiecare a adus lumii ceea ce este mai de preț,
VIAŢA
A creat continuitatea vieții,
Legătura între trecut și viitor,
Pentru un viitor din ce în ce mai luminos!
Care dintre ele a dat lumii giuvaerul cel mai de preț?
Mama lui Decebal?
A lui Traian?
A lui Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul?
A conducătorilor celor mai prețuiți ai patriei noastre?
Mamele necunoscute
Care au născut şi crescut pe cei pe umerii cărora se înalță țara?
A celor care au îmbrăcat-o în dantelă de fabrici și uzine?
Mamele care au creat pe cei ce adună rodul ogoarelor?
Mamele celor care apără patria în zile de restriște?
Creând din trupurile lor zid de neîntrecut?
A celor ce o împodobesc cu operele lor de artă?
Și care o cântă în versuri?
Privesc din nou în oglinda timpului
Și chipurile mi se par toate la fel,
Încununate de nimbul vieții, dăruite neamului!
Și ca acei strămoși care au descoperit focul
Și-l păzeau ca să nu se stingă!
Ca acele vestale care păstrau flacăra,
Transmițând-o din torță în torță.
MAMA
Transmite din generație în generație,
Flacăra vieții,
Ocrotind-o!
MAMĂ,
Fir nesfârșit al vieții!
Ție ti-am închinat acest poem!
Nopților nedormite,
Grijii, cu care ai ocrotit făptura căreia i-ai dat viață,
Puterii cu care ai insuflat copiilor tăi:
CINSTEA
DRAGOSTEA DE MUNCĂ
DRAGOSTEA DE NEAM!
Noiembrie 1978
Vârful OMUL
În țara noastră
Există un munte Înalt
Foarte înalt
Albit de zăpada timpului
Vârful OMUL.
OMULE
Vârf de munte acoperit de zăpadă
Tu porți în tine istoria unui neam
Vezi cum cresc
Orașe, hidrocentrale, fabrici și uzine
și …Oameni
Vezi cum se realizează
Tot ce naște Mintea omului
Mâna omului
Sufletul omului
Trăiești în trecut, prezent și viitor.
OMULE
Vârf de munte acoperit de zăpadă
Ca muntele rămâi neclintit la orizont!
Anii care vor trece
Să lumineze fruntea ta
Și dacă uneori, norii acoperă cerul
OMULE
Rămâi deasupra lor,
Dominând natura
Cu măreția vârfului de munte acoperit de zăpadă
Puternic înfipt în Cer!
5 decembrie 1979
NOAPTE
O durere imensă
O durere pe acre nimic nu o poate stăvili
Noapte!
În care licăresc speranțe!
Întuneric total!
Nici o lumină!
Nici o luminiță!
Niciodată
Nu va mai licări!
De ce?
Ramurile rupte din copac lasă răni adânci
Care nu se vindecă niciodată?
De ce ?
Viața își continuă cursul sub alte forme?
De ce gingășia unui suflet
Renaște în ghiocei și lăcrimioare?
Celule vii
Ale unei ființe ce nu mai există!
În ce formă de materie se află?
Iarbă, floare, păsări?
Unde se află azi? Unde ești azi?
Gingășie
Sensibilitate
Talent?
Toate se pierd în universul
Acesta iminent!
Pradă viermilor.
În continuă transmutație
Renăscând cine știe unde!
Cine știe sub ce formă!
1979-1980
—————————-
Elena DEREVICI
(ELDE)
Cluj-Napoca
29 ianuarie 2020