Elena DEREVICI: Mama, fir nesfârșit al vieții (poeme)

NORII  

 

Întunecă tot mai des

Cerul,

Albastrul senin al viselor

 

 

PLOILE

 

Devin tot mai persistente

Mușcând

Din obraji

Înghețându-i

 

 

RUGINA  

 

Roade cu încetul

Frunzele,

Ce se vor desprinde curând

Și vor cădea…

 

 

NATURA 

 

Încărunțește

Acoperindu-se cu cenușa

Zilelor mohorâte

Prevestind zăpada

 

 

VALURILE MĂRII  

 

Parcurgând un drum lung

Vin să se spargă

În spuma sidefie.

Mereu altele,

Și… altele…

 

 

ZILELE  

 

Devin din ce în ce mai scurte

Trista imagine a toamnei care a venit.

 

ELDE (Elena Derevici) 3 octombrie 1980  

 

 

DRAGOSTE  

  

Dragoste

Te-ai născut dintr-o privire

Te-ai adăpostit în inimă

Și ai împodobit totul

Cu sclipiri de lumini

 

Dragoste

Cuvânt ce întruchipează

Gingășie

Două mlădițe

Care se înfioară

La adierea vântului.

 

Prietenie

Ce cald sentiment

De dăruire

 

Dorință

Foc sălbatic

Ce sudează

Două inele

Dintr-un lanț de aur al căsniciei

Pe care timpul

Nu le va rupe.

 

Încredere totală

Fundamentul trăiniciei.

 

Dragoste

Unire

O floare

Și încă o floare

O plantă nouă…

Și altele ce vor răsări

Din dragoste…

 

 

MAMA, FIR NESFÂRŞIT AL VIEŢII  

 

Văd reflectându-se ca într-o oglindă,

Chipuri de mame,

Din ce în ce mai îndepărtate

Chipuri care se pierd în istoria lumii

Fiecare din ele trăiește în sufletul nostru

Și fiecare a adus lumii ceea ce este mai de preț,

VIAŢA

A creat continuitatea vieții,

Legătura între trecut și viitor,

Pentru un viitor din ce în ce mai luminos!

 

Care dintre ele a dat lumii giuvaerul cel mai de preț?

Mama lui Decebal?

A lui Traian?

A lui Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul?

A conducătorilor celor mai prețuiți ai patriei noastre?

 

Mamele necunoscute

Care au născut şi crescut pe cei pe umerii cărora se înalță țara?

A celor care au îmbrăcat-o în dantelă de fabrici și uzine?

Mamele care au creat pe cei ce adună rodul ogoarelor?

 

Mamele celor care apără patria în zile de restriște?

Creând din trupurile lor zid de neîntrecut?

A celor ce o împodobesc cu operele lor de artă?

Și care o cântă în versuri?

 

Privesc din nou în oglinda timpului

Și chipurile mi se par toate la fel,

Încununate de nimbul vieții, dăruite neamului!

 

Și ca acei strămoși care au descoperit focul

Și-l păzeau ca să nu se stingă!

Ca acele vestale care păstrau flacăra,

Transmițând-o din torță în torță.

 

MAMA

Transmite din generație în generație,

Flacăra vieții,

Ocrotind-o!

 

MAMĂ,

Fir nesfârșit al vieții!

Ție ti-am închinat acest poem!

Nopților nedormite,

Grijii, cu care ai ocrotit făptura căreia i-ai dat viață,

Puterii cu care ai insuflat copiilor tăi:

CINSTEA

DRAGOSTEA DE MUNCĂ

DRAGOSTEA DE NEAM!

Noiembrie 1978  

  

 

Vârful OMUL  

 

În țara noastră

Există un munte Înalt

Foarte înalt

Albit de zăpada timpului

Vârful OMUL.

 

OMULE

Vârf de munte acoperit de zăpadă

Tu porți în tine istoria unui neam

Vezi cum cresc

Orașe, hidrocentrale, fabrici și uzine

și …Oameni

 

Vezi cum se realizează

Tot ce naște Mintea omului

Mâna omului

Sufletul omului

Trăiești în trecut, prezent și viitor.

 

OMULE

Vârf de munte acoperit de zăpadă

Ca muntele rămâi neclintit la orizont!

Anii care vor trece

Să lumineze fruntea ta

 

Și dacă uneori, norii acoperă cerul

OMULE

Rămâi deasupra lor,

Dominând natura

Cu măreția vârfului de munte acoperit de zăpadă

Puternic înfipt în Cer!

 

5 decembrie 1979  

 

 

NOAPTE  

 

O durere imensă

O durere pe acre nimic nu o poate stăvili

Noapte!

În care licăresc speranțe!

Întuneric total!

Nici o lumină!

Nici o luminiță!

Niciodată

Nu va mai licări!

 

De ce?

Ramurile rupte din copac lasă răni adânci

Care nu se vindecă niciodată?

 

 

De ce ?

Viața își continuă cursul sub alte forme?

De ce gingășia unui suflet

Renaște în ghiocei și lăcrimioare?

Celule vii

Ale unei ființe ce nu mai există!

În ce formă de materie se află?

Iarbă, floare, păsări?

Unde se află azi? Unde ești azi?

Gingășie

Sensibilitate

Talent?

Toate se pierd în universul

Acesta iminent!

Pradă viermilor.

În continuă transmutație

Renăscând cine știe unde!

Cine știe sub ce formă!

 

1979-1980  

 

—————————-

Elena DEREVICI

(ELDE)

Cluj-Napoca

29 ianuarie 2020

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *