Dunia PĂLĂNGEANU: Dunăre, Dunăre, ce rău îmi faci!

Dunăre, Dunăre, ce rău îmi faci!

(Poemul serii la Giurgiu)

Dunăre, Dunăre,ce rău îmi faci,
ca pe-o iubită azi te dezmierd
privind nisipul în zori aţipit,
şi-ncă mi-e teamă c-am să te pierd.

Malul suspină cuprins de mirări,
cioturi de lemn trec parcă prin mine,
vreau să mă vindec sub pleoapa de cer,
sufletul striga…dar tot nu mi-e bine.

Stau şi aştept sub licăr de stele,
portul se stinge în umbre de maci,
calc pe covoare de reci galaxii…
Dunăre,Dunăre, ce rău îmi faci!

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

3 august 2015

(Inspirată de “aventura la Dunăre” a distinsului dramaturg Mircea M. Ionescu)
În foto autoarea la malul Dunării, în portul Giurgiu .
Din vol. „Miniaturi dunărene”/Ed .”Amurg Sentimental „, București, 2015

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu: Poeme de iarnă de la Paris la Giurgiu

POEME DE IARNĂ DE LA PARIS LA GIURGIU

Dialog literar cu poeții Dunia Pălăngeanu( Giurgiu)

și

Cosmin Ștefan Georgescu( Paris)

***

SCRIS PE ZAPADĂ

In iarna aceasta care da navala
Si care troieneste la feresti ,
In mine inca plugurile ara
Acele brazde pline cu povesti.

Am fost copil in fiecare iarna
Si am colindat la case de Crestini ,
Aveam zapada prinsa peste haina ,
Cazuta de pe brazi si de pe pini.

Purtam in traista si covrigi si mere
Si in suflet toata lumea o tineam ,
Dar nu stiam ca timpul imi va cere
Minunile ce atuncea le primeam.

Privesc ninsoarea cum se cerne
Ca anii peste sufletu-mi pustiu ,
De toata pana-n zori se va asterne
Cu pasii doar voi reusi sa scriu.

Cosmin Ștefan Georgescu

Tablou de iarnă la Dunăre

Felinare zac în ceaţă
cheiul pare nesfârşit,
un catarg străpunge cerul
ancorat spre infinit.

Vine-un zvon de iarnă aspră
câinii dorm sub negrul mal ,
Dunărea abia respiră
prin clepsidra unui val.

Marinari orbiţi de viscol
şi ademeniţi de iele
se strecoară prin cetate
mirosind a rom şi stele.

Dunia Pălăngeanu

––––––––––––––––––

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu

Giurgiu – Paris

9 decembrie, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Colinda inimii

COLINDA INIMII

(Poemul zilei la Giurgiu)

Pe sub cerul cu ninsori
Prin grădini cu picurele
Se aude un colind
Mirosind a măr și stele.

Uite-l trece prin Cetate
Spre câmpia cea bătrână
De sub sloiurile reci
Dunărea la maluri sună.

Mai departe,mai departe,
Mai încet,tot mai încet,
E colinda inimii
Colindată de-un poet.

Hai, deschideți ușa larg,
Mai deschideți și-o fereastră,
Să primiți colinda mea
Zbor de pasăre măiastră.

Hai, lăsați poarta deschisă,
Să intre urarea mea,
S-aducă lumină-n casă
Și s-alunge vremea rea.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

6 decembrie, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Astrele scriu povești

Astrele scriu povești

Hai, iubito, sub lună
părul tău plin de stele
a izvoare sună,
gura ,potir de nestemate,
vorbele se rostogolesc
ca rubinele coapte,
pantoful atinge sfios cărarea
iar ochii,ah ochii, mai adânci
decât marea.
Hai ,să ne pierdem târziu
precum umbrele în lac,
astrele scriu povești
caligrafiate
și de prea multă mirare
spre dimineață tac…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

2 decembrie, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Povestea iei

POVESTEA IEI

(Poeme de Centenar)

Poveștile de demult ale satului
spicul sfânt de pe glie
cicoarea albastră din câmpuri
șoaptele răcoroase ale izvorului
fântâna cu apă vie,
sunt cusute toate cu dor și stele
în nopți lungi de veghe
pe frumoasa mea ie-
murmur de câmpie…
Și-n pridvorul cu flori de rouă
o mândră din poveste
privește spre glie,
se-oglindește -n căni de lut
în zorii picurați cu senin
chip de Românie!

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

29 noiembrie, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Toamnă la Giurgiu

TOAMNĂ LA GIURGIU

Ceasul din Turn
ne spune că e toamnă,
arome de gutui
umblă hai -hui
prin amintirile mele-
surâs de crizanteme,
frunze căzute prin Timp
învinse de Anotimp,
și eu pe-aici ,pe undeva,
în loc de inimă,o stea,
aprinsă lângă Dunărea bătrână,
povești adevărate se nasc
sub malul ce sună…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

6 noiembrie, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Flori de măr

Flori de măr

Iubite,
lacrima ce cade
am sa o beau ca pe un vin
când se va umple-n zori paharul
de disperare şi venin,
e-atât de tristă depărtarea
ce se aşterne între noi,
tu azi eşti soarele,eu luna,
şi nu sunt drumuri pentru noi.

Iubite,
anii trec în goană
şi eu nu sunt decât un fum
e-aproape clipa regăsirii
dar este prea târziu acum,
e-atât de-amară despărţirea
ce-aduce-n calea noastră ploi,
tu azi eşti soarele,eu luna
şi nu sunt drumuri pentru noi.

Flori de măr,
ca o pulbere de stele,
flori de măr,
noaptea la fereastra ta,
flori de măr
îţi vor spune pentru mine,
peste ani
şoapte de nu mă uita.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

2 noiembrie, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Umbra cuibului liniștit

UMBRA CUIBULUI LINIȘTIT

Stella Maris încă veghează-
astru depărtat
peste conturul de calcar
al Orașului Alb
în umbra tremurândă
a Cuibului singuratic
unde o candelă ne așteaptă
adăpându-ne sufletul neliniștit
cu vraja amintirii unei iubite regine
binecuvântând aerul
cu miresme nesfârșite.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Balcic, 2017

*Din albumul de poezie și artă plastică POEME LA BALCIC, în curs de finalizare și editare.

Ilustrația Petra Tănase Șerbănescu, artist plastic.
Album bilingv dedicat Centenarului Marii Uniri și memoriei Reginei Maria a României.
Traducere l.bulgară Nadejda Radeva, Anka Staneva, Adrian Vasilev, Ruse-Bulgaria.

Dunia PĂLĂNGEANU: Insomnie

INSOMNIE

Moale, nepăsătoare
ca un fular,
singurătatea
alunecându-mi pe umeri-
ciudată reptilă
din care zilele
s-au scurs
îmbrâncindu-se înfrigurate.
Cineva
a plecat din mine…
deasupra foii albe
solzul nopţii
clipeşte demonic
cu-aprinsu-i venin.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

(Din volumul ,,Scrisori provinciale”, editura Pressco, Giurgiu, 1994)

Dunia PĂLĂNGEANU: Toamna poeţilor

Toamna poeţilor

Doamne, îţi mulţumesc
pentru toamna din grădină,
ziua se-ascunde-ntr-o nucă-
e-o altă lumină
ce cade pe foşnetul
frunzelor reci,
şi-un parfum de gutuie
adastă ori pe unde treci,
vinul se cuibăreşte
în ulcioare,senin,
mi-e sufletul plin
ca o zorea agăţată
în cuiul din poartă,
şi-atâta culoare
invadează ca o oaste
nemărginirea,
voluptoasă trece ea,Doamne,
pe alei,întorcându-şi privirea
toamna aceasta,din noi,
răscolindu-ne firea
cu ploi pătimaşe
şi-i frig prin oraşe…
ne-adunăm primeniţi
în cuvânt,
ca s-aprindem focuri,
Doamne, în zori, pe pământ.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

(Din volumul ,,Miniaturi dunărene”, Ed. Amurg Sentimental, București )