Trec prin dimineaţă
năvalnic
corabie nevăzută
spintecând valul
neliniştit.
Cine mă călăuzeşte,
cine mi-e alături
în secundele luminoase
ce sfâşie liniştea
cuibărită
în marea de alge şi scoici?
Cine mă mângâie
în clipele triste
de rătăcire amară
privindu-mă stăruitor
din luciul ademenitor de ierburi?
Încerc să trec dincolo…
și calc pe vârfuri, printre stele,
fiindcă m-am rătăcit
într-un târziu,
pe cheiul înşelător
al vieţii…
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
(Din volumul ,,Miniaturi dunărene “, Editura ,,Amurg Sentimental” București)