„O americanizare a Europei va pregăti,
fără îndoială, americanizarea întregului
glob pământesc. Umanitatea îşi va pierde
trecutul…” (Simone Weil)
Naţiunea care îşi pierde Trecutul va avea un Prezent efemer şi un Viitor nesigur!
Omenirea are nevoie astăzi de mult mai mulţi ziditori decât de dărâmători!
Naţiunea este o entitate sfântă îngăduită de Dumnezeu întru conlucrare cu El, şi care nu se formează pentru o soartă efemeră, ci ca urmare a unui Destin etern.
Naţiunea Dacoromână circumscrisă Voinţei, Adevărului, Libertăţii şi Iubirii lui Dumnezeu are un caracter eminamente religios, din sânul căreia se ridică generaţiile mesianice prin Conducătorii providenţiali aleşi prin har, care împlinesc Elita naţionalistă creştin-ortodoxă, purtătoare şi împlinitoare a spiritualităţii Destinul ei.
Elita naţionalistă conducătoare apără Naţiunea creştină de prigoana prăvălitorilor de neam, netejindu-i Calea destinului dacoromân în marşul profetic spre Înviere.
Naţionalismul nostru fiind dreapta credinţă, flacăra ce arde pururea în Vatra străbună şi-a apărat Legea strămoşească – Ortodoxia, luptând împotriva profanatorilor anticreştini, antiromâni, a celor fără de lege.
Ortodoxia era şi este aşadar, Pravila cea Mare, care menţine întrupat între cuprinderile ei de aur Crucea şi Stindardul creştinismului-naţionalist.
Naţionalismul în afara celui creştin ortodox, oricare ar fi el, implică Naţiunea propriu-zisă şi Statul de drept, dar nu şi durata lor istorică, naţională.
Naţionalismul dacoromân este plămada vieţii noastre milenar istorice în care s-a dospit atitudinea sacră a tresăririi morale existenţiale.
Naţionalismul dacoromân este Arcul de Triumf Carpatin înfipt cu rădăcinile în adâncimile veşnice ale Gliei primordiale, veghind la apărarea, menirea, împlinirea şi dăinuirea noastră ca Neam ales, binecuvântat, hristic şi nemuritor.
Naţionalismul nostru creştin ortodox fiind profund ancorat în creaţie, adânc şi permanent înrădăcinat în istorie trebuie neîncetat să declanşeze procesul de reînnoire spiritual-religioasă a Naţiunii, întru comuniune cu Statul, pentru ca el să redevină în matca sa firească, naţional şi creştin. „Cei care vor azi, ne avertiza dreptul moţ Doctorul Ion Moţa, să desfiinţeze naţionalismul românesc cel adevărat şi deplin, vor trebui să biruiască în noi întreaga noastră istorie, să sfărâme în întregul popor înţelepciunea stratificată de veacuri, să dărâme în noi echilibrul tradiţiei naţionaliste strămoşeşti, să reducă întregul popor la o amnezie, la o uitare a propriului trecut, a propriilor răni, într-un cuvânt să se ia de piept cu acel uriaş de granit, înfipt voiniceşte, în tot ce a fost până acum viaţa şi speranţa românească. Grea sarcină!” (Ion Moţa,Cranii de Lemn. Ed. Sânziana. Bucureşti, 2007, p.156).
Dacă am avea curajul să analizăm actuala stare a Nației Române prin prisma acestor considerente oare cum s-ar conștientiza răspunsurile ?!
Revizuind şi îndrumând permanent structura noastră spirituală, Elita creştină conducătoare atingea prin spiritul ei de libertate, jertfă şi iubire: Esenţialul!
Ceea ce părea imposibil acelor ELITE în acest moment de răscruce simt că a devenit REALITATE DUREROASĂ !
Ne-am uitat și renegat istoria adevărată, ne este rușine de tradiția strămoșească pierzându-ne echilibrul deoarece am rămas fără rădăcini !
Ne mișcăm haotic în spații și într-o realitate străină dovedind adesea că suferim de o gravă amnezie izvorâtă din uitarea respectului de sine…
Unde se ascunde ELITA prezentă care să hrănească, să dea sens ” acelui uriaş de granit, înfipt voiniceşte, în tot ce a fost până acum viaţa şi speranţa românească”?!
Prin purtarea de grijă a Părintelui ceresc al Naţiunilor Teofore, în Naţiunea Dacoromână au odrăslit în curgerea neîncetată a vremii cele mai alese caractere, personalităţi purtătoare şi împlinitoare de Destin spiritual-religios în marile domenii: artă, arhitectură, astronautică, cinul monahal, cler, educaţie, filosofie, isihasm, istorie, învăţământ, literatură, medicină, militar, mistic, sport, ştiinţă, teologie etc.