Dorel SCHOR: Nitza Naar – un dialog vizual

În urmă cu mulţi ani am cunoscut-o pe pictoriţa Nitza Naar. Atunci încă nu se hotărâse în ce direcţie va evolua, dar lucrările ei reflectau cu robusteţe infuzia de spontaneitate şi entuziasmul descoperirii culorilor. Între timp, ea şi-a îmbogăţit experienţa şi creativitatea, căutând soluţii originale pentru găsirea unui stil artistic personal. În acest sens, respectând şi modelele tradiţionale, a ales prezentarea realităţii printr-o perspectivă subiectivă, uneori distorsionată
intenţionat, pentru a crea momente emoţionale care să transmită idei şi stări de spirit proprii.

Evident, acum lucrările Nitzei Naar sunt mai îndrăzneţe dar şi mai mature, subliniind primatul expresiei asupra formei, şi mai ales evitând convenţiile estetice rigide. Ea foloseşte culori contrastante, linii frânte şi curbe care sugerează un ritm discontinuu, vervă şi fantezie.

Realitatea personală a pictoriţei e prezentată într-un permanent dialog vizual, de unde şi impactul imperativ asupra
privitorului, generându-i sentimente optimiste. Impresie confirmată de numeroasele expoziţii individuale şi de grup la careNitza Naar a participat. Notăm, selectiv, expoziţiile de la Muzeul Bibliei, Kneset Israel, Munchen – Germania, Muzeul Gush Katif din Ierusalim, galerii de artă din localităţile Natania, Carmiel, Petah Tikva, etc.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

7 iunie, 2019

Dorel SCHOR: Zodiac

Sunt unii care cred în horoscop şi În toate prostiile astea… Eu nu dau un ban pe previziuni, dar de citit le citesc, mai ales în autobuz, in drum spre casă, că doar nu am ce face altceva. Aşa că mă uit, ia să vedem ce scrie la zodia leului. Profesional – o săptămână de succes, şefii vă apreciază. Nu vă lansaţi în cheltuieli inutile. Sentimental-romantic – un telefon şi o vizită din străinătate vă vor face fericitul beneficiar al unui influx planetar excepţional. Asta chiar e o tâmpenie…

Ajung acasă, pun sacoşele cu legume şi fructe în terasă, abia apuc să-mi spăl mâinile şi nevasta imi spune:

– Ai avut un telefon… Te-a căutat unul Prisăcaru, de la aeroport.

– Prisăcaru..?! fac eu. Nici nu am auzit de unul Prisăcaru…

– Omul spunea că aţi fost colegi, cei mai buni prieteni… Lasă că ai să-l recunoşti când o să-l vezi.

Aici este cazul să mă mir:

– Cum adică o să-l văd? Cu ce ocazie?

– Cu ocazia că peste circa o oră i-am invitat la masă, pe el şi pe soţia lui. Oamenii au venit din străinătate, special ca să te vadă pe tine…

Aici este cazul să mă mir încă o dată. Ce o fi cu soţia mea că învită la masă nişte necunoscuţi pe bază de telefon, fără să fi auzit de ei? O fi înfluenţa astrelor? Jupiter o face credulă şi naivă? Dar nu vreau să mă enervez, la urma urmei sunt şi eu curios, cine o fi individul?

După circa o oră fix, se sună la uşă. Deschid. Pe culoar, fericiţi, îmi zâmbesc un el şi o ea, cu mâinile ocupate de valize. Poftiţi, poftiţi, intraţi în casă, luaţi loc, bine aţi venit în ţara noastră.

Prisăcaru e un domn înalt, solid, cu părul tuns scurt. Româneasca lui e de moldovean, ar putea să fie botoşănean, ca mine…

– Am fost colegi de liceu, mă îmbrăţişează el generos. În clase paralele. O dată am jucat şi fotbal în echipa şcolii. Îţi aminteşti?

– Eu n-am jucat, spun timid.

– Nu tu, râde el, eu am jucat.

Adevărul e că nu ştiu de unde să-l iau. Încerc să schimb o vorbă, două, de politeţe şi cu doamna lui, în timp ce doamna mea se agită prin bucătărie.

– Ah, precizează Prisăcaru, soţia mea nu ştie deloc româneşte. E finlandeză. Noi locuim acum in Finlanda, de fapt eu am ajuns acolo, m-am refugiat la ea. O cheamă Astrid.

Continue reading „Dorel SCHOR: Zodiac” →

Dorel SCHOR: Dă-mi repede restul (schiță)

TAXI, TAXI…

Azi dimineaţa devreme, pentru că mă grăbeam foarte, am luat un taxi. Trebuia să ajung repede acasă, uitasem ceva esenţial. Şoferul s-a prins imediat că mă tot uit la ceas şi, când am ajuns, a încercat să mă taxeze în plus. Dar cu mine nu putea să-i meargă. Cunoşteam tariful. Aşa că i-am dat o hârtie de o sută şi i-am spus:

– Dă-mi repede restul, că n-am timp…

– Eşti primul meu client, mi-a răspuns hoţul. De unde rest!?

Era clar că dorea să-mi forţeze mâna. Şi-a găsit omul, am gândit.

– Aşteaptă-mă o clipă, l-am rugat. Voi intra la chioşcul de ziare şi voi schimba suta…

La chioşc e un vânzător care mă cunoaşte. Şi eu îl cunosc şi ştiu că nu-i prea mare amator să facă servicii gratuite. Aşa că i-am cerut un ziar, o revistă şi un pachet de ţigări.

– Nu am rest de la o sută, abia am deschis, mi-a zâmbit el. Dar nu contează, doar vă cunosc, voi nota în carneţel… Mergeţi sănătos.

Nu m-am lăsat, am intrat la băcănie şi am strigat:

– Vreau un iaurt şi o cutie de chibrituri. Dă-mi, te rog, rest!

– Nu vezi că n-am timp? mi-a răspuns vânzătorul. Tocmai mi-au adus mezeluri proaspete şi trebuie să le cântăresc.

Ia-ţi singur şi ai să-mi plăteşti mâine. Doar n-ai să te muţi de aici numai ca să-mi tragi clapa…

– O.K., am mormăit şi am plecat cu iaurtul care nu-mi trebuia.

Chiar alături de băcănie este o sucursală a băncii. Aici n-o să spună că n-au bani, m-am gândit. Şi m-am repezit la casier.

– La coadă! Treci la coadă! m-au apostrofat cetăţenii…

M-am uitat disperat în jur. Toţi funcţionarii erau ocupaţi. La un singur ghişeu nu era nimeni şi tipul de acolo se scobea în dinţi cu pixul. M-am repezit la el.

– Ajută-mă, te rog, i-am spus dintr-o suflare. Am nevoie…

– Ia loc, m-a invitat el. Se face. Numai cu puţintică răbdare. Cum te chemă?

I-am spus.

– Ai cont la noi?

Am confirmat. I-am dat numărul contului, s-a dus să verifice ceva în nişte catastife, apoi a verificat la computer. Mi-a spus radios:

– E în regulă. Semnează aici…

Am semnat. Dar i-am atras atenţia că-i vorba de o sută care…

– Poţi să pleci liniştit, m-a asigurat el. Ţi-am făcut un program de economii pe şase ani…

– Şi suta?

– E în regulă. O sută pe lună, nici n-ai să simţi.

Intre timp, şoferul îşi pierduse probabil răbdarea pentru că începuse să claxoneze nervos.

– Răbdare, i-am strigat şi m-am gândit „nu mă duci tu pe mine”.Hai să mergem în centru, acolo găsesc eu pe cineva să schimbe suta.

Când am ajuns în centru mi-am dat seama că uitasem cu totul să trec pe acasă, să iau acel ceva esenţial pentru care luasem taxiul.

– Întoarce maşina, am strigat, plecăm din nou acasă. Urgent!

N-a mai fost nevoie să-mi dea rest. Suta acoperea exact toate cursele. Aşa e corect. Mama lui de escroc, m-am gândit, pe mine s-a găsit să mă păcălească?!?

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

4 iunie, 2019

Dorel SCHOR: Pantofii maestrului (ziceri)

* Are un bun simţ de observaţie, dar nu se uită unde trebuie.
* Ei ne invită ca să nu ne supărăm noi şi noi venim ca să nu se supere ei.
* Nu poţi să-i înţelegi pe cei din stânga dacă nu i-ai înţeles puţin şi pe cei din dreapta.
* Aud uneori nişte idei de rămân tâmpită. Din fericire, temporar şi reversibil (Beatrice Vaisman).
* Mulţi ar ucide adevărul, dacă adevărul le omoară interesele…
* Zeii mor singuri.
* Nu e greu de intrat în pantofii Maestrului, sunt doar cu câteva numere mai mari.
* „Nu v-am spus, dar vă repet!”.
* Banii nu aduc fericirea… Şi ce, lipsa lor o aduce? (Nae Cernăianu).
* Nu tot ce luceşte e aur. De pildă, chelia!
* E un bou! Ce-i al lui, e al lui.
* Iubirea se banalizează din momentul când este mărturisită.
* Dacă te lasă memoria, mai bine taci.
* Una-i să fii autor de cărţi şi alta scriitor (Mircea Radu Iacoban).
* Cine a văzut sudoare de ministru şi milă de poliţist?
* Idioţii utili sunt mai necesari decât inteligenţii umili.
* Copacii eclipsează pădurea.
* Răzbunarea drăcească poate aştepta cu răbdare îngerească (Zoltan Terner).
* Cel mai sofisticat mod de a minţi este de a spune uneori adevărul.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

4 iunie, 2019

Dorel SCHOR: Leo Ray – o viziune inedită

Iată un artist vizual care creează altfel. Leo Ray este pictor, artist grafician, ilustrator. S-a născut la Vilna, capitala Lituaniei și a devenit cetăţean israelian în anul 1991. A studiat la Academia de Artă din oraşul natal şi e îndrăgostit de desen din copilărie. Mai mult, se poate afirma că ceva din stilul său, din felul cum abordează subiectele confirmă afirmaţia precedentă.
Artistul se inspiră din evenimentele istorice, din literatura contemporană, din întâmplările cotidiene. El combină toate aceste elemente şi crează un colaj aparent sub aspectul unui joc de copii sau a unei glume. În lucrările sale se regăsesc elemente de abstract, de figurativ, caricatură, caligrafie şi ilustraţie. Nu rare ori şi de pictură în ulei.
Rezultatul acestor stiluri variate, în doze neobişnuite şi al unui limbaj vizual combinat cu o cromatică nostimă, care iradiază, ne captează fără discuţie atenţia.

Leo Ray descoperă o viziune inedită a artei contemporane. Regăsim în tablourile sale anumite categorii, precum animale, flori, peisaj. Se poate vorbi de modernism şi de impresionism. Atmosfera e întotdeauna de vis, peisajul panoramic, mesajul clar şi amuzant.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

2 iunie, 2019

Dorel SCHOR: La pețit (schiță)

Era într-o sâmbătă după amiază, beam o cafea cu Menaşe şi tocmai discutam puţină politică internaţională, când a sunat la uşă madam Brodiciche din Odesa. Ne-am cam mirat pentru că dumneaei nu ne prea vizitează, mai ales când are părul pus pe bigudiuri.

– Vă rog să mă scuzaţi, ne-a spus ea, dar am venit în legătură cu o acţiune filantropică. Noi, doamnele din bloc, ne-am gândit să-l însurăm pe băiatul cel mare al familiei Gurnişt. Are peste treizeci de ani, meserie bună, educaţie europeană şi merită, mai ales că a început să chelească.

– Madam Gurnişt ştie? s-a interesat Menaşe.

– Ferească Dumnezeu! Tocmai ea vrei să ştie?

– Păi, băiatul ăsta nu se poate însura singur? N-a găsit o fată bună? Că doar băieţi nu prea sunt, dar fete câte vrei…

– Şi-a găsit, spune madam Brodiciche, şi nu numai una. Dar nu sunt pe placul lui maică-sa. Doamna Gurnişt, doar o ştiţi, e foarte, foarte pretenţioasă. Vreo două luni a umblat tânărul cu o educatoare de la cea mai bună grădiniţă din oraş. Nu i-a plăcut lui maică-sa că e blondă şi blondele au tendinţă la îngrăşare când se apropie de cincizeci de ani… După aia a umblat cu o fată brunetă, slăbuţă care lucrează la o bancă. A spus madam Gurnişt că nu e pentru el, că astea după o vreme, de prea multe conturi, devin religioase… Alta nu lucra la bancă, era cam tăcută, nu vorbea, adică nu vorbea atunci când vorbea madam Gurnişt şi tot nu era bună. Că, adică, o femeie care tace nu e femeie… Pe scurt, a mai făcut curte unei fete isteţe, care terminase medicina. A invitat-o la masă deja, şi fata, ca să-i facă plăcere, îi laudă friptura şi îi cere reţeta. Iar madam Gurnişt zice că o fată care nu ştie să gătească, degeaba a terminat o facultate. Şi totul se strică…

Continue reading „Dorel SCHOR: La pețit (schiță)” →

Dorel SCHOR: Gheorghe Goldhammer – Frumuseți neobservate

Am un prieten, se numeşte Gheorghe Goldhammer, dar e mai cunoscut sub apelativul Gyuri. Acum e pensionar, dar multă vreme a lucrat ca specialist în mecanică fină, a fost inventator şi este un excepţional artizan. A lucrat la Arad, în România, apoi în Israel, la Naharia. Locuieşte acum în Holon, s-a mutat aproape de cei mai tineri din familie. Dar Gyuri mai este un povestitor înăscut, ştie o mulţime de întâmplări interesante, pe care le păstrează într-o originală bancă a amintirilor, din care publică din când în când în presă.

Ceea ce îl face însă pe Gheorghe Goldhammer un artist deosebit, aproape singular, este harul său de a „povesti” în răşină sintetică. El încorporează flori, insecte şi diferite mici obiecte într-o masă transparentă, conferindu-le autenticitate şi, mai ales, acţiune. Treabă care presupune mult simţ artistic, răbdare de miniaturist, îndemânare de bijutier şi imaginaţie de poet. Gyuri posedă toate aceste calităţi, la care se adaugă o mare şi neostoită dragoste pentru natură.

Uneori, el preia o temă clasică, cum ar fi celebra fabulă a lul La Fontaine cu greierele şi furnica, sau nu mai puţin cunoscuta povestire a scriitorului Ernest Hemingway din Bătrânul şi marea. Este remarcabila mişcarea personajelor, cu adevărat autentice, câtă vreme Gyuri a inclus în răşină elemente reale, naturale, îmbogăţindu-le şi poetizându-le.

Cu ani în urmă i-am putut admira multe din lucrările originale lui Gheorghe Goldhammer (în traducere din germană Ciocan de aur) într-o carte întitulată „Fumuseţi neobservate”. Într-devăr, cei mai mulţi dintre noi, prinşi în activităţile cotidiene şi citadine, trecem adesea pe lângă aceste frumuseţi ale Naturii, fără să le observăm, fără să admirăm viaţa miilor de gângânii, fără să le auzim zumzetul, neatenţi la zborul şi ciripitul păsărilor şi la verdele ierbii şi al frunzelor.

Iar Gyuri, venicul îndrăgostit al acestor frumuseţi ancestrale, ne declară:

– A vorbit natura, eu doar i-am ascultat povestea.

Pe care, într-o formă sau alta, ne-o transmite şi nouă.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

28 mai 2019

Dorel SCHOR: Ceai chinezesc adevărat (schiță)

De când a revenit din China, domnul Oiţerman povesteşte mereu întâmplări chinezeşti. Ieri, de pildă, ne-a întrebat fără nici o legătură:

– Ceai chinezesc aţi băut vreodată?

– Auzi vorbă, am protestat noi, păi ceai chinezesc bem zilnic, nu!?

– Nu, ne-a contrazis Oiţerman care probabil atât aştepta. Voi beţi ceaiul pe care chinezii îl vând în Europa. Ceaiul chinezesc adevărat trebuie băut în China !

S-a dovedit că omul participase la o întâlnire de afaceri împreună cu câţiva industriaşi care îl însoţeau pe ambasadorul nostru. El fiind un industriaş mai mic, nu se afla chiar în centrul discuţiilor… Încă de la început, un chelner cu tunică albă, zâmbind profesional, l-a servit cu o ceşcuţă cu ceai chinezesc. O ceşcuţă mică, în care lichidul verde nu ajungea nici la jumătate…

– În viaţa mea nu am băut o licoare mai amară. Toata anatomia şi fiziologia mea personală se revoltă, dar relaţiile internaţionale erau mai importante, încât pentru binele patriei, am înghiţit otrava şi am depus ceşcuţa goală pe masă. Numai că în aceaşi clipă, chelnerul zămbăreţ mi-a umplut-o din nou. De ce m-am gândit la Cezar Borgia, la Ludovic Maurul şi alţi otrăvitori celebri?

Continue reading „Dorel SCHOR: Ceai chinezesc adevărat (schiță)” →

Dorel SCHOR: Performanțe uluitoare (schiță)

– Unii oameni au un curaj nebun, afirmă cu admiraţie îndoielnică Leopold Gurnişt. Am citit azi în ziar că un tip din Madagascar s-a însurat de trei ori cu aceaşi femeie. Păi ce, nu s-a lămurit de prima dată?

– Da, e de acord Menaşe, dar ce poţi să spui despre bărbatul care nu numai că s-a insurat de trei ori, dar a şi divorţat de trei ori. Şi nu de aceaşi femeie, ci de femei diferite… Dar toate blonde! Avea el o fixaţie sau poate vroia să verifice ceva. Cine ştie…

– Iar începeţi cu prostii de ale voastre, intervine în forţă madam Gurnişt. Parcă la un divorţ putem şti cine e vinovat şi din ce cauză..? Au mai divorţat şi alţii şi nu o dată cele care au dat papucii domnilor bărbaţi au fost femeile. Că ne-am săturat de violenţă domestică, de beţivi, de geloşi, de mincinoşi, de…

Noi Îl privim discret pe Leopold care pare să regrete deja că a deschis subiectul. Tipul e blajin, nu l-ai bănui nicidecum de violenţă domestică, de gelozie, de beţie. Dar gelos pe nevastă-sa? Haida de…Poate că mai spune o minciunică uneori, dar e om şi el, nu?…Noroc că dentistul Kleinergrois, care a tăcut până acum, are o intervenţie salvatoare:

– Eu cunosc din prima sursă un caz şi mai interesant. Un pacient de-al meu care a fost căsătorit tot de trei ori dar numai şi numai cu unguroaice. Nu blonde, nu frumoase, nu neapărat foarte tinere.

– Păi, de ce numai unguroaice? ne mirăm noi.

– Pentru că omul trăia la Budapesta! După aia şi-a luat lumea în cap, a venit aici şi ştiţi ce a făcut?

– Ce? întreabă timid Leopold.

– S-a însurat pentru a patra oară…!

Continue reading „Dorel SCHOR: Performanțe uluitoare (schiță)” →

Dorel SCHOR: Sincere felicitări

S-a întâmplat mai demult să primim invitații la două nunți. Era vorba de niște rude, nu chiar de gradul unu sau doi. Fapt este că o nunta era din partea familiei mele și cealaltă din partea rudelor soției. Era cazul să ne ducem ca să nu fie discuții și chiar asa am decis. Mai ales că nunțile erau la interval de câteva zile.

M-am interesat, bineînțeles, cam care e cursul zilei în materie, altfel spus cam cât de mare sau de potrivit să fie cecul și, în clipa în care am introdus cadoul în plic, m-am gândit că e firesc să adaug și câteva cuvinte de felicitare, nu de alta, dar să nu se creeze confuzii în legătură cu titularul donației. Am făcut rost de hârtie velina și am scris caligrafic:

„Dorim multă fericire tinerei perechi…”

– Cred și eu, m-a apostrofat soția. Dorim fericire tinerei perechi! Dar cât de tânără e perechea, habar n-ai. Că mireasa e mai coptuță și că el e la a treia experiență matrimonială, nu te-ai gândit. Vrei să se spună ca umbli cu aluzii!? Nu-i bine.

După câteva minute de gândire, am formulat:

„Va urăm fericire și multă sănătate…”

– Dar ce, au ieșit din spital? Au născut? Sau e un apropo ca la vârsta asta nu ar fi prea sănătoși?

– Atunci, numai „vă dorim fericire”…

– Prea scurt.

– Bine, am acceptat. ”În aceste momente deosebite din viața voastră, ne alăturam cu gândul și cu fapta…”

– Cum cu fapta!? m-a întrerupt cenzura.

– În regulă, renunț. Ce spui de „Vă urăm ca toată viața să fiți veseli și fericiți ca astăzi”. Original, nu?

– Foarte… Nu e nuntă fără un original ca asta. Numai noi de câte ori am scris tâmpenia asta.

– Știi ceva? Mai adaug vreo zece la suta la cec și nu scriu nimic. Parcă stă cineva sa citească? Semnăm foarte citeț și gata!

Așa că am oferit plicul fără cuvinte, am servit un sfert de pui și o cafea opărită, la zece seara eram acasă și am considerat ca am terminat cu prima nuntă. A doua zi am primit un telefon de la mama miresei care ne reproșa că nu am găsit de cuviință sa facem o urare mirilor, le-am dat un cec de parcă banii sunt totul în viață. Ei ar fi preferat de o mie de ori să ne știe cu inima și cu gândul alături, în aceste momente solemne și înălțătoare în viața unor oameni care își unesc destinele la bine și la rău, care pun bazele unei familii, pornind curajoși pe oceanul învolburat al vieții…

Continue reading „Dorel SCHOR: Sincere felicitări” →