Mireasa de treflă
Sub obroc își toarce-n palme
Voalul mireasa de treflă,
Își frământă aripi goale
Soarele îi stă la gleznă.
Însă, în voal îi cântă nori
Și cenușă-ntruchipată,
În ochii ei adorm cocori
Talpa ei plânge în șoaptă.
Tâmpla-i este numai abur
În apus își joacă dansul
Fără voal ș fără laur,
Soarele îi pierde pasul.
Dragoste de flutur
M-am indrăgostit de-un flutur
Rătăcind din altă lume
Cu genunchiul ros de foame,
De culoarea-i făr’ de cusur
Prăpădesc pofta de gheață
A răvașului pierdut
Și-mi aduc aminte de viață,
Mă fac floare de șezut
Pentru fluturele drag.
Să-și tihnească bătrână clipa
Alintată de lumină
Și să-i dreg puțin aripa
Mă fac zână mică, mică.
Să îi fiu alean de soartă
Mă fac frunză să îl legăn,
Până apusul ne va fi poartă
Îi sunt șirul ce mă depăn.
Vom muri uscați de soare
În lumină neștiuți
De iubirea care nu doare
Între îngerii cei mulți.
Natură moartă
Nu-mi căuta valori nesparte
Și nici sunet de fanfară,
Într-o sferă ce ne desparte
Se închide natura moartă.
Încețoșate în lumină
Îmi zac morminte sufletești
Și în veacul ce va să vină
Se plâng minunile nefirești.
Îți sunt ecoul de fanfară
Ruginind în poala-ți prea aspră,
Când se scaldă stele de ceară
Îmi învie natura moartă.
Luna de aur
Un ultim greier trist în iarbă
Îmi strigă numele tău clar,
Eu îl legăn dar fără grabă,
Timpul să n-ardă în zadar.
E-acelși greiere din vară
Ce ne-a vegheat la ceas de dor,
Ne cântă iarăși din vioară
Și blânda iarbă ni-i covor.
Îți scriu pe buze de steaua mea
Și tu pe talpă mă săruți,
Lună de aur ne va veghea
Prin frunze ce ne plouă dulci.
Se va găti glas de vioară
Când greierele nu va mai fi,
Ecoul lui îl aud iară
În pat de iarbă când îmi vii.
Ne plouă frunze de mătase
Caldă ne rămâne iarba
Și timpul ars în noi se coase,
Plânsul blând ne este vorba.
Hrana nopții
Îmi bate vântul uscat în umeri
Și îmi dorm scoicile din aripă,
Îmi șchiopătează fruntea de temeri,
Foamea nopților de tine-mi țipă.
Luna s-a ițit din maluri roșii,
Îngrămădită e în coaja ei,
Te strigă în valuri albatroșii
Și îmi râd umbrele ca farisei.
Nu sunt goală, nici plină de mine,
Nici focul din gleznă nu m-a lăsat,
Valuri se ‘nalță dintre ruine,
Cu setea nopților m-ai adăpat.
–––––––––––
Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ
9 ianuarie 2019