Cerneluri
Strânge-mi șoapta albă din talpă
Ce te strigă în gândul noptii
Cu tresărirea ei cea caldă
Când ne adună vântul sorții.
Mă voi culca în tâmpla-ți moale
Voi aduna din temeri ceruri
Fierbinti cu aripile goale
Spălate-n miruri și cerneluri.
De-mi vei simți pasul agale
Scriind pe geana ta cea blândă
Cărare nouă printre toamne,
Să îmi strângi inima flămândă.
Voi adormi cuminte-n ceruri
Cu sărutul tău sfânt pe talpă
Udă de miruri și cerneluri
Soarta în sânul ei ne scaldă.
Brumă
Ce sfios privește toamna
Către fruntea-nsingurată
Zilei de demult plecată,
Ce plăpând ne cântă iarna.
Brumă albă-n os ne strigă
Să lăsăm pământul moale
Temeri să rămână goale
Când minuni nu-și au odihnă.
Vor răsări șoapte pe culmi
Uns ne va fi cerul cu mir
Va plânge îngerul umil
Când stele moi vrei să aduni.
Să nu uiți să-mi coși în șoaptă
Trei priviri de toamnă albă
Cu surâs pe glezna-mi caldă
Într-o noapte blândă coaptă.
Timp
Pune-mi pe umeri blânda privire
A timpului topit cu ceară
Taci când îți doarme plânsul de mire
Cântă-mi astăzi din vioară.
Se strâmbă norii crescuți din talpă
Ce-mi îmbată ploaia de vară
Sărutul tău în coapse mă sapă
Și plânge luna prima oară.
Îți cos din lumi de rană străine
Un brâu de sărbătoare albă
Timpul când va adormi-n ruine
Să plângă ceara in cer dalbă.
Cald iți voi sfinți amarul crucii
Doar iartă-mi azi seninul pâinii,
Păstrează până vor cânta cucii
Plânsul surd ce îl urlă câinii.
———————————
Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ
Galați
21 noiembrie 2019
Continue reading „Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Cerneluri (poeme)”